Afectează vieţile a 128 de milioane de copii și adulţi doar în Europa (conform unei cercetări preluate de Centrul European al Fundaţiei de Cercetare a Alergiilor).

De la alergiile sezoniere, care pot aduce neplăceri de moment, la astm, dermatită atopică sau alergii alimentare potenţial letale, spectrul acestor afecţiuni este extins și complex. Se impune o înţelegere profundă și o abordare investigativă pentru a descoperi, trata ori preveni impactul nefast al acestor reacţii asupra calităţii vieţii.

Alergiile nu fac discriminare și pot afecta bebeluși, adolescenţi, adulţi sau chiar persoane în vârstă, în ciuda faptului că sistemul imunitar al acestora din urmă își slăbește vigilenţa în timp.

Deși prevalenţa simptomelor de astm în fiecare grupă de vârstă a fost mai mare în ţările cu venituri ridicate și medii-superioare decât în ţările cu venituri scăzute și medii-inferioare, proporţia indivizilor afectaţi de simptome mai severe a fost similară (între o treime și jumătate) în fiecare categorie de venituri și grupă de vârstă, arată un studiu al Global Asthma Network (2022) efectuat pe un eșantion de 450.000 de copii (6-7 ani) și adolescenţi (13-14 ani).

În acest context, rolul tratamentelor corecte și al bateriilor de teste de alergie devine crucial, cu atât mai mult cu cât implicaţiile economice ale fenomenului sunt și ele presante. În acest sens, un studiu al unui grup de cercetători de la Universitatea de Medicină din Berlin arată că la nivel european s-ar putea economisi 84 de miliarde de euro dacă alergiile ar fi tratate corect.

Sistemul imunitar, păcălit

Alergiile activează reacţia de răspuns a sistemului imunitar la anumite substanţe – alergeni – care, în mod normal, sunt inofensive pentru majoritatea oamenilor. Practic, atunci când o persoană alergică vine în contact cu un alergen, corpul său interpretează interacţiunea ca pe o ameninţare și declanșează o reacţie de apărare. Aceasta poate varia de la simptome ușoare, strănut ori mâncărimi, până la reacţii severe, ce pot duce la șoc anafilactic, o urgenţă medicală care necesită intervenţie imediată.

Cu toate că mecanismele de manifestare a alergiilor sunt similare indiferent de vârsta la care se instalează, câteva diferenţe sunt notabile când vine vorba despre alergiile copiilor, prin comparaţie cu cele ale adulţilor.

La adulţi, alergiile pot fi mai persistente și se pot declanșa la orice vârstă. Indiferent dacă au suferit reacţii similare în copilărie sau nu, apar contextual, în perioada de primăvară-vară, de pildă febra fânului, sau se declanșează ca reacţie la anumite medicamente sau la înţepături de insecte. La copii, în schimb, mecanismele de instalare a alergiilor sunt diferite. Copiii sunt mai vulnerabili la alergii alimentare, multe dintre acestea fiind depășite pe măsură ce sistemul lor imunitar se maturizează. De exemplu, alergiile la laptele de vacă, ouă și grâu sunt relativ comune în rândul copiilor mici, dar majoritatea își vor pierde sensibilitatea la aceste substanţe până la adolescenţă. Alte alergii însă evadează din statistici și din tabloul de predictibilitate al specialiștilor.

S-au înmulţit alergiile la nucifere și fructe exotice

Adriana Nicolae este medic alergolog, iar experienţa clinică i-a permis să observe evoluţia reacţiilor alergice în funcţie de alimentele cu potenţial în această direcţie: „Există o efervescentă agresivitate a acestor alergii alimentare, cu precădere atunci când discutăm despre alergiile la nucifere. Aș zice că una dintre cele mai explozive este cea la caju și fistic, două tipuri de nucifere înrudite. În plus, există și o paletă de alte alimente la care copilul ar putea să reacţioneze prin reacţii alergice încrucișate. De exemplu, la piper roz, sumac, sâmburele de mango, sâmburii pepenilor, sâmburii rodiilor, pectinele din gemuri și marmelade. Deci, este o alergie foarte «colorată», dar în același timp tabloul clinic este extrem de exploziv. De cele mai multe ori asiști la o anafilaxie, adică la o reacţie alergică severă. De partea cealaltă a frecvenţei, dacă la nucifere am întâlnit reacţii foarte frecvente, la seminţele de dovleac au fost situaţii foarte rare. Dintre toate alimentele, fructele și legumele nu prea sunt întâlnite în tablourile alergice severe la copii. Deși în genele noastre, ale adulţilor, cred că persistă o alergie la căpșune, copiii de astăzi mai degrabă au reacţii la fructe exotice. Am avut o mică pacientă, de 1 an și 4 luni, care a făcut anafilaxie la kaki. Un fruct pe care nu-l mănâncă toată lumea, dar pe care îl vezi în supermarketuri astăzi și nu te-ai aștepta totuși la o astfel de reacţie. Cu atât mai mult cu cât la nivel mondial sunt raportate foarte puţine cazuri. Uite că s-a întâmplat la o micuţă de un 1 și 4 luni.”

Impactul asupra sănătăţii și stilului de viaţă

Alergiile pot avea un impact profund asupra sănătăţii și calităţii vieţii pacientului și familiei sale. Impactul variază de la modul în care se implică în activităţile de zi cu zi, până la performanţa obţinută la școală sau la serviciu. Fără diagnostic și tratament adecvat, alergiile pot conduce la complicaţii pe termen lung, ce se pot croniciza.

„Expunerea la alergeni trebuie redusă pe cât posibil, acolo unde se poate (dacă vorbim despre acarieni sau praf ca substanţe alergene, lucrurile se complică), mai ales pentru că expunerea agravează inflamaţia. Sunt situaţii, dar mai rare, în care expunerea constantă la un nivel mic de alergeni poate să desensibilizeze pacientul. Este exemplul copiilor care cresc cu un animal de companie alături și au alergie la câini sau pisici. Sunt situaţii în care, dacă pisica sau câinele rămâne în locuinţă, copilul începe să nu mai reacţioneze atât de sever. Există și cazul acesta, dar este mult mai rar. De obicei, odată alergic, rămâi alergic. Răspunsul la un alergen al unei persoane depinde de foarte mulţi factori, de la cei genetici până la modalitatea, frecvenţa și intensitatea expunerii”, afirmă alergologul Laura Haidar din Timișoara.

Alergiile respiratorii, precum rinita alergică și astmul, pot deteriora funcţia pulmonară și pot crește riscul de infecţii respiratorii. Nemaivorbind despre alergiile alimentare, alarmante și care pot provoca reacţii severe, anafilactice.

Galerie imagini (4)

Problemă emoţională pentru întreaga familie

„Mai complicat este atunci când vorbim despre alergiile alimentare cu mecanism întârziat, care au manifestări digestive cu precădere. Uneori stau la baza agravării dermatitei atopice ori au a face cu încetinirea creșterii. Sunt manifestări care nu pot fi legate cronologic de consumul alimentului decât după 24, 48, 72 de ore, sau este imposibil să-ţi dai seama. Mai ușor este atunci când vorbim despre sugari, unde asistăm la un tablou cu manifestări digestive, cu scaune diareice ori scaune cu sânge, uneori. Alteori, se constipă sau varsă în jet, au regurgitaţii, deci sunt suspectaţi de boală de reflux, au încetiniri în creștere. Când s-au exclus toate celelalte cauze, fie virale, fie bacteriene, fie de altă natură, tabloul clinic sugerează alergia cu mecanism întârziat. Ei sunt diagnosticaţi fără să fie nevoie de multe metode de laborator, de teste de sânge, de teste pe piele, de unde și frustrarea părinţilor. Aceștia își doresc să le spunem exact ce aliment declanșează reacţia copilului. Lucru care este destul de dificil, dacă nu chiar imposibil, generează confuzii și aduce după sine niște diete ultrarestrictive, pe care și le impun uneori din proprie iniţiativă”, spune dr. Adriana Nicolae.

Impactul alergiilor depășește adesea simptomele fizice și atinge echilibrul emoţional al întregii familii. Adriana Nicolae a observat îndeaproape, de-a lungul anilor de carieră, dinamica în familiile în care unul dintre membri, unul dintre copii, primește diagnosticul asociat alergiilor. „Dacă discutăm despre cum reacţionezi ca părinte când afli că ai un copil cu alergie, e diferit dacă cel mic este un bebeluș sau un copil de grădiniţă. Când însă ai de-a face cu un bebeluș, provocările vin către mamă, care alăptează și care brusc se vede nevoită să-și impună tot felul de restricţii alimentare, diete, cu frustrarea că își schimbă total obiceiurile. Iar dacă bebelușul asociază, în afară de o alergie alimentară, și o dermatită atopică, atunci toată familia este nevoită să-și schimbe obiceiurile, atât alimentare, cât și cele habituale, legate de utilizarea diverselor substanţe de curăţenie, a parfumurilor. Apoi, vor deveni foarte atenţi la cei care le intră în casă și cât de des, la cum își organizează concediile, iar uneori impactul acestor schimbări în lanţ ajunge până la bunici. Dacă începem să vorbim și despre costurile care vin odată cu aceste diete, avem tabloul complet al schimbărilor care însoţesc o alergie”, detaliază dr. Adriana Nicolae.

Testul și diagnosticul. Pâinea și cuţitul alergologilor

Identificarea și diagnosticarea corectă a alergiilor sunt esenţiale pentru stabilirea unui plan de tratament eficace. În vreme ce istoricul medical și testele cutanate au fost mult timp coloana vertebrală a diagnosticării alergiilor, evoluţia tehnologică a adus în prim-plan bateriile de teste. Acestea oferă o imagine mai detaliată și personalizată a sensibilităţilor individuale ale fiecărei persoane.

„Există mai multe tipuri de teste. Cel mai frecvent se folosesc testele in vivo, adică testele cutanate. Practic, pe braţul pacientului plasăm diferite extracte de alergeni, în principal cele care au rezultat în urma anamnezei, și apoi se observă reacţia locală. Acestea se utilizează foarte frecvent. În situaţiile în care nu se pot efectua, se recomandă realizarea de teste din sânge, în care se măsoară concentraţia anticorpilor de tip IgE specifici pentru diferiţi alergeni. Pentru testele cutanate există câteva contraindicaţii sau situaţii în care pot apărea rezultate fals pozitive sau fals negative. De exemplu, dacă pacientul este deja sub tratament antihistaminic, acesta va interfera cu rezultatele testului”, explică alergologul Laura Haidar.

Tradiţional, diagnosticarea alergiilor începea cu un istoric medical detaliat și un examen fizic, urmate de teste cutanate și teste de sânge (cum ar fi testul RAST sau testele specifice IgE). Testele cutanate, în care pielea este expusă la alergeni și monitorizată pentru reacţii, sunt rapide și relativ precise în ceea ce privește identificarea alergiilor la anumite alimente, polen, praf și alţi alergeni comuni.

Cu toate acestea, bateriile de teste de alergie aduc diagnosticarea la un nou nivel de precizie și personalizare. Poate fi testată simultan sensibilitatea la zeci sau chiar sute de alergeni, oferind un profil alergic detaliat. Bateriile de teste sunt valoroase în cazurile complexe, unde alergenii specifici sunt dificil de identificat prin metode tradiţionale. De exemplu, testele multiplex de tip chip, care pot evalua reacţiile la multipli alergeni folosind o cantitate mică de sânge, au revoluţionat modul în care medicii abordează diagnosticarea alergiilor.

Pe de altă parte însă, specialiștii recomandă o analiză de ansamblu a situaţiei pacientului.

Una dintre cele mai explozive alergii alimen­tare este cea la caju și fistic, două tipuri de nucifere înrudite. (dr. Adriana Nicolae)

Bateriile de teste nu trebuie folosite pentru screening

„Bateriile de teste pot fi niște instrumente valide atunci când sunt folosite pentru a confirma un tablou clinic. Ele nu sunt valide atunci când sunt utilizate pentru screening. Spre deosebire de alte tipuri de alergie, în cea alimentară, cel puţin în cea cu mecanism imediat, asistăm la o situaţie care îngreunează activitatea unui alergolog. Avem valori pozitive ale testelor, fie că discutăm despre teste cutanate, fie că discutăm despre măsurarea anticorpilor din sânge, care nu au semnificaţie clinică. Cu alte cuvinte, ai teste pozitive, dar poţi consuma alimentul respectiv fără să ai nicio reacţie. Acest lucru se cheamă sensibilizare alergică”, avertizează dr. Adriana Nicolae.

Bateriile de teste sunt valoroase în cazurile complexe, unde alergenii specifici sunt dificil de identificat prin metode tradiţionale. (dr. Laura Haidar)

Cu alte cuvinte, bateriile de teste vin cu o capacitate mare de a oferi rezultate detaliate și rapide, ceea ce este crucial pentru pacienţii care suferă de simptome severe sau atipice, fiindcă permit medicilor să stabilească tratament rapid și personalizat. Există însă și limitări. Dincolo de eficienţă, costul poate fi o piedică importantă, iar interpretarea rezultatelor complexe necesită o expertiză specializată.

Deși diversele tipuri de teste prezintă limitări, tehnologia este un aliat redutabil în procesul de diagnostic al alergiilor. Iar aceste pârghii devin esenţiale pentru succesul tratamentului sau eficientizarea lui, astfel încât calitatea vieţii pacientului, în lipsa unui tratament care să oprească evoluţia bolii, să fie mai bună și cât mai aproape de normalitate.

Tipurile cele mai întâlnite de alergeni

• Alergeni alimentari, cum ar fi nucile, soia, fructele de mare și lactatele.
• Alergeni inhalanți, adică polen, praf, mucegai și păr de animale.
• Alergeni de contact, cum ar fi latexul, anumite metale (nichelul) și chimicale din produsele de îngrijire personală.
• Alți alergeni: medicamente, venin de insecte și alte substanțe.

Recunoașterea și evitarea alergenilor specifici sunt esențiale pentru a ne ține departe de reacțiile alergice minore sau severe. Adesea, acest lucru necesită schimbări în stilul de viață și, uneori, adaptări semnificative pentru a reduce expunerea și a minimiza simptomele.

Alergie vs intoleranță

Alergia alimentară și intoleranța alimentară sunt două afecțiuni distincte, care pot provoca reacții adverse la consumul anumitor alimente, dar sunt cauzate de mecanisme diferite.

Alergia alimentară este o reacție exagerată a sistemului imunitar la anumite proteine din alimente. Aceasta implică producerea de anticorpi specifici (IgE), care declanșează eliberarea de substanțe chimice în organism, cum ar fi histamina. Astfel apar  simptome precum prurit, urticarie, dificultăți de respirație sau chiar șoc anafilactic. Alergiile alimentare pot fi grave și pot pune viața în pericol, necesitând adesea evitarea completă a alimentului alergen și administrarea de medicamente precum adrenalina în caz de reacții severe.

Intoleranța alimentară este o reacție non-imună la consumul anumitor alimente, în care organismul nu poate digera sau metaboliza corect anumite substanțe. Aceasta poate fi cauzată de deficiențe enzimatice (cum ar fi intoleranța la lactoză) sau de sensibilități la anumite componente ale alimentelor, cum ar fi histamina sau sulfiții. Simptomele pot include greață, crampe abdominale, diaree sau flatulență, dar de obicei nu sunt atât de severe ca în cazul alergiilor alimentare și nu implică un răspuns imun.

Este important să se facă distincția între aceste două stări pentru a gestiona corect dieta și pentru a evita eventualele complicații sau reacții adverse.