Între
29 noiembrie şi 2 decembrie 2012, în Turcia, la Istanbul, a avut loc al treilea
Congres mondial de insuficienţă cardiacă, organizat de Societatea Mondială de
Insuficienţă Cardiacă (World Heart Failure Society – WHFS) şi Societatea Turcă
de Cardiologie. Congresul s-a desfăşurat la Muzeul Militar Harbiye, pe locul
Academiei Militare Imperiale Otomane, un obiectiv important, care adăposteşte
aproximativ 9.000 de exponate militare, din perioada otomană până la al Doilea
Război Mondial. Există, de asemenea, o sală dedicată lui Mustafa Kemal
Atatürk, fondatorul şi primul preşedinte al Republicii Turcia, care a studiat
în această clădire între anii 1899 şi 1905.
În
deschiderea evenimentului, prof. dr. Willem J. Remme (Olanda), preşedintele
WHFS, a adresat un cuvânt de bun-venit participanţilor din toate colţurile
lumii şi a subliniat faptul că insuficienţa cardiacă nu mai trebuie considerată
o problemă de sănătate specifică ţărilor dezvoltate, ci, mai degrabă, o problemă
globală de sănătate, care necesită o abordare terapeutică globală. În
majoritatea statelor lumii, prevalenţa insuficienţei cardiace este în creştere şi
de aceea este important să se stabilească prevalenţa şi cauzele specifice de
insuficienţă cardiacă în diferite zone, măsuri profilactice regionale şi scheme
de tratament adecvate. Obiectivele WHFS sunt de a crea o organizaţie din care să
facă parte medici, asistente medicale, epidemiologi, reprezentanţi ai autorităţilor
sanitare etc., implicaţi în îngrijirea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă.
Congresul a oferit actualizarea aspectelor majore ale insuficienţei cardiace,
de la epidemiologie, clinică, prognostic, până la managementul medicamentos sau
chirurgical.
Prof.
dr. Yüksel Îavuţogˇlu, preşedintele grupului de lucru de insuficienţă cardiacă
al Societăţii Turce de Cardiologie, a evidenţiat faptul că programul ştiinţific
al congresului acoperă majoritatea subiectelor importante şi oferă informaţii ştiinţifice
de ultimă oră referitoare la insuficienţa cardiacă.
Informaţiile
despre prevalenţa insuficienţei cardiace în diferitele regiuni geografice ale
globului au fost oferite de W. J. Remme (Olanda), Felipe Martinez (Argentina),
Albertino Damasceno (Mozambic), Mehdi Zoghi (Turcia), Elsadig Kazzam (Arabia
Saudită), Masatsugu Horiuchi (Japonia), Bambang Budi Siswanto (Indonezia). Dacă
în Europa, Asia şi SUA principalele cauze ale insuficienţei cardiace rămân
boala coronariană şi hipertensiunea arterială, în Africa o proporţie importantă
de insuficienţe cardiace este cauzată încă de valvulopatii reumatismale şi
boala Chagas, deşi hipertensiunea arterială are o prevalenţă în creştere.
În
cadrul sesiunii „Hot-Line“ au fost prezentate principalele date ale registrelor
naţionale de insuficienţă cardiacă acută din Turcia (TAKTIK), Coreea (KorAHF),
Arabia Saudită (HEARTS-HFC) şi Kuweit (Gulf Acute Heart Failure Registry).
Imagistica
în evaluarea bolnavului cu insuficienţă cardiacă a constituit o altă temă a
congresului. Câteva foarte interesante prezentări au vizat ecografia pulmonară
în evaluarea congestiei pulmonare la pacientul cu insuficienţă cardiacă,
modalitate de diagnostic modernă şi de mare actualitate: „Ecografia pulmonară
în evaluarea pretransplant a congestiei pulmonare la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă – comparaţie cu peptidele natriuretice“ (Marcelo Miglioranza –
Brazilia, Luna Gargani – Italia şi colab.). Alte lucrări au evidenţiat rolul
ecocardiografiei de tip speckle tracking,
al strain-ului şi strain rate-ului în diagnosticul hipotiroidismului
subclinic (Murat Sunbul şi colab. – Turcia).
În
sesiunea dedicată cercetării fundamentale, s-au remarcat colective de cercetare
din China, Rusia, Turcia, Japonia cu lucrări având ca temă „Studiu experimental
privind protecţia cardiomiocitelor cu salubrinal“, „Profilul autoanticorpilor
utilizaţi în diagnosticul non-invaziv al miocarditei“, „Efectul protector al
seleniului împotriva cardiotoxicităţii induse de doxorubicină la şoareci“, „Acţiunea
benefică a adenocinei asupra funcţiei sistolice şi diastolice la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă cronică avansată“ (adenocina este un agent inotropic
foarte nou, cu efecte pronunţate antiinflamatorii şi metabolice asupra
miocardului), „Activarea celulelor T natural killer ameliorează remodelarea cardiacă
postinfarct la şoareci“.
Despre
biomarkeri mai vechi sau mai noi şi rolul lor diagnostic şi predictiv în
insuficienţa cardiacă s-a discutat în cadrul unei sesiuni speciale, în care s-a
reiterat rolul NT-proBNP, dar şi al MMP-9 şi al hormonului paratiroidian în
evaluarea remodelării ventriculului stâng.
Un
minicurs a fost dedicat terapiei de resincronizare cardiacă, iar un altul
tratamentului chirurgical al insuficienţei cardiace. Un număr mare de prezentări
au avut ca temă transplantul cardiac, din care menţionez doar câteva:
„Plasmafereza în tratamentul rejetului acut la recipienţii transplantului
cardiac“ (Umit Kervan şi colab. – Turcia), „Criterii de selecţie pentru
transplantul cardiac“ (Çagˇatay Engin – Turcia) etc.
Participarea
României la acest congres a fost din păcate foarte restrânsă: „Insuficienţa
cardiacă – factori de risc şi comorbidităţi la pacienţii hipertensivi“ (Camelia
Diaconu şi colab. – Bucureşti), „Evaluarea ultrasonografică a inimii şi vaselor
periferice la femeile vârstnice spitalizate – prevalenţa insuficienţei cardiace
cu fracţie de ejecţie păstrată“ (Alice Bălăceanu şi colab. – Bucureşti),
„Detectarea precoce a cardiotoxicităţii antraciclin-mediate folosind strain-ul longitudinal global evaluat
prin imagistica strain tridimensională“
(Cristian Mornos şi colab. – Timişoara).