Unul din cinci copii de vârstă școlară suferă de astm, arată Societatea Română de Alergologie și Imunologie Clinică din România.  

Dacă astmul este o afecţiune cunoscută, cercetată și pentru care funcţionează un tratament care ţine sub control simptomele, pentru alergii lucrurile nu mai sunt la fel de simple. Incidenţa cazurilor de astm crește de la un an la altul, cu 1,5 diagnostice noi la 1.000 de pacienţi. Dar în sistemul nostru de sănătate lipsesc educaţia despre afecţiunea care poate provoca astm – alergia –, un program naţional ce ar crește gradul de conștientizare în rândul medicilor generaliști și de familie, precum și metode de terapie moderne, decontate de  sistemul de asigurări, cum este imunoterapia cu alergeni. În plus, spun specialiștii, oamenii continuă să se autotrateze, uneori cu antibiotic, în loc să ajungă la cabinet, unde ar putea afla că semnele unei răceli arată, de fapt, o reacţie alergică. 

„Fiind o boală inflamatorie, ghidurile spun că trebuie combătută inflamaţia. Deci antiinflamatorul nu trebuie să lipsească din tratamentul unui astmatic. Antiinflamatorul este adesea un corticosteroid, se administrează inhalator, dozele sunt în micrograme. Tratamentele de altădată, cu pastile de cortizon, care aveau o mulţime de efecte adverse, nu mai stau în picioare acum”, spune prof. dr. Carmen Bunu-Panaitescu, specialist Alergologie-Imunologie.

Factorii de mediu influenţează alergia și astmul

Polenuri și fungi existau și în urmă cu 20-30 de ani, când incidenţa alergiilor era mai redusă. Ce s-a schimbat acum? Explicaţiile se află în factorii de mediu și sunt legate de schimbările climatice, de poluare sau de modificări ce ţin de dietă. Încălzirea globală are drept consecinţă, printre altele, schimbarea modelelor de creștere a plantelor, care ajung să producă polen o perioadă mai lungă de timp dintr-un an. 

Dr. Ibon Eguiluz-Garcia, medic, cercetător, absolvent al Harvard Medical School, preocupat de studiul alergiilor și al astmului, invitat al Congresului Societăţii Române de Alergologie și Imunologie Clinică (SRAIC) ce a avut loc la București, pune și pe seama poluării sensibilităţile alergice ale orășenilor: „Studiile arată că, dacă luăm polen dintr-un copac de pe un drum urban și polen dintr-unul crescut în pădure, unde nu există poluare, reacţiile alergice la primul tip sunt mai intense. Deci, poluarea este foarte dăunătoare când vine vorba despre alergii. Aerul poluat poate irita bronhiile. Bariera epitelială a bronhiilor este ruptă, iar polenului îi este mult mai simplu să pătrundă în straturi mai profunde ale bronhiilor și să inducă mai multe simptome. Aceasta deoarece activează mai multe celule ale imunităţii și induce inflamaţie”.

În plus, stilul de viaţă, mediul în care au crescut părinţii sau bunicii noștri spun ceva despre barierele imunologice naturale pe care și le-au format. Când creștem, sistemul imunitar crește odată cu noi, învaţă tipologiile de virusuri și bacterii care ar putea pune în pericol organismul și învaţă să lupte cu ele. Dacă dieta copilului este diversificată, dacă-l expunem la bacteriile bune, dacă nu îi administrăm antibiotice (iar în aceste vremuri se folosesc destul de multe) care ucid bacteriile bune, necesare organismului, atunci copilul dezvoltă un sistem imunitar eficient. 

Altfel, când devine adult, copilul dezvoltă alergii pe care nu le-ar fi avut dacă sistemul său imunitar ar fi fost format corect. „Bunicii mei, de pildă, când s-au născut, au crescut la ţară, aveau o pășune, aveau vaci, se jucau cu ele. Studiile arată că, atunci când trăiești în mediu natural, inhalezi, înghiţi sau trăiești în prezenţa unor bacterii care devin bune pentru organism. Ajung să se dezvolte în sistemul tău digestiv, de pildă, și să te apere de diverse boli. De ce te protejează? Fiindcă ele ajută sistemul imunitar să se antreneze. Acele bacterii care trăiesc în sistemul tău digestiv îi spun sistemului imunitar: «Hei, nu trebuie să reacţionezi la alergeni din polen, din praf, din fân. I-ai mai văzut, i-ai mai întâlnit, îi cunoști, sunt buni pentru tine!»”, a mai spus dr. Ibon Eguiluz-Garcia.

Manifestare și cauze

Astmul, odată declanșat, este o boală cu care înveţi să trăiești, câtă vreme nu există tratament care să o vindece. Așadar, o îmbunătăţire a calităţii vieţii pacientului cu astm este esenţială. „Cea mai cumplită criză de astm este senzaţia de lipsă de aer, fiindcă până la urmă boala înseamnă un bronho­spasm, o strângere a căilor respiratorii mici, care duce la senzaţia de asfixiere. Asta îi creează anxietate, frică. Fapt ce agravează și mai mult starea, fiindcă în criza de astm, în căile lui respiratorii mici trebuie să ne imaginăm că se adună și secreţii mucoase, secreţii care închid pur și simplu căile respiratorii și oxigenul nu mai ajunge la alveole. Atunci trebuie intervenit de urgenţă, să reușești să induci un pic de bronhodilataţie pentru a reda posibilitatea de a primi oxigen”, spune prof. dr. Carmen Bunu-Panaitescu. 

În plus, cu cât terapia pentru astmul declanșat de alergie începe mai devreme, cu atât cresc șansele ca pacientul, copilul, să nu mai dezvolte sensibilităţi la anumiţi alergeni. „Cel mai important este să pui diagnosticul de astm cât mai repede și precis. Nu trebuie să aștepţi foarte mulţi ani pentru a merge la medic. Dacă aceste crize se repetă de mai mult de două ori pe an, trebuie să apară o întrebare: Este bronșiolită? Ar putea să fie și astm? Apoi să înceapă un tratament de oprire a acestei evoluţii. Adevărul este că astmul, odată instalat, nu va trece, iar inflamaţia va rămâne. Doar că se poate controla. Acesta este avantajul zilelor noastre. Să nu cădem în capcana celor care spun că vindecă astmul. Nu este adevărat. Astmul se controlează, nu se vindecă”, a completat prof. dr. Carmen 
Bunu-Panaitescu.

Inovaţia momentului

Metoda de tratament care dă efectele cele mai bune în cazul alergiilor este imunoterapia. Aceasta  este, de fapt, o procedură de lungă durată (3-5 ani) în care organismul este expus la diverși alergeni, astfel încât sistemul imunitar al pacientului să reînveţe  informaţia că acele substanţe nu îl pun în pericol. „Această terapie se poate administra unor pacienţi sensibili la câţiva alergeni. Din momentul când am făcut această diferenţiere, trebuie să aflăm ce anume dintr-un alergen creează sensibilitate pacientului, pentru a alege produsul specific pe care îl vei folosi în terapie. Pentru asta este nevoie de o analiză moleculară care să stabilească foarte clar: la polen vorbim de numeroase tipuri de proteină și nu toate dau același tip de alergie. Pacientul poate fi sensibil la oricare dintre acestea, noi trebuie să aflăm exact la care dintre ele reacţionează sistemul imunitar”, spune dr. Ibon  Eguiluz-Garcia.

Imunoterapia cu alergeni este prescrisă așadar în urma unor analize de sânge care stabilesc de fapt diagnosticul și tipul de sensibilitate. „Dacă trece prin imunoterapie, pacientul, după o perioadă de trei ani, minimum, va trăi o viaţă normală, fără simptome de alergie. Iar acest lucru nu poate fi obţinut de niciun alt tratament al momentului. Dacă începi acest tratament de la vârsta mică a copilului, ai toate șansele ca organismul să nu dezvolte astm alergic”, a completat dr. Ibon Eguiluz-
Garcia. El vine din Spania, o ţară în care metoda de tratament pentru alergiile care pot provoca și astm este folosită pe scară largă. 

Această terapie se folosește și la noi în ţară, chiar dacă nu este decontată de sistemul naţional de sănătate. „90% dintre pacienţii mei sunt în acest tratament, mai ales copiii. Cu răbdare, șansele de obţinere a toleranţei sunt de 100% la alergia la veninul de albine și de viespe. Șansele de toleranţă la polen sunt undeva la 80%, iar pentru ceilalţi alergeni pereni, prezenţi pe tot timpul anului (de pildă, acarienii), ne apropiem de 60%”, spune prof. dr. Ioana Agache, președinta Comisiei de Alergologie din Ministerul Sănătăţii, fost președinte al Academiei Europene de Alergologie și Imunologie Clinică.

Proiect-pilot la Timișoara

Pentru prima dată în România, la Timișoara, timp de un an, aerul va fi analizat în timp real și se va stabili evoluţia cantităţii de polen pe parcursul mai multor sezoane. Sistemul presupune amplasarea în oraș a trei senzori care vor stabili cum și cât crește cantitatea de polen și de fungi din aer, de la momentul apariţiei primelor semne de alergii (finalul lunii ianuarie, începutul lui februarie, când se înregistrează primele polenuri), până la momentul de cea mai mare intensitate (august, când cantitatea de polen din aer poate transforma viaţa unui alergic într-un calvar). 

„Trebuie să ne cunoaștem inamicul, când apare și cum se manifestă. Am putut constata că există o fereastră de oportunitate: din momentul în care crește cantitatea de polen în aer până la momentul în care apar primii pacienţi simptomatici durează cam două săptămâni. Deci este nevoie de acest interval pentru ca polenul să impacteze căile respiratorii ale pacientului până când acesta devine simptomatic. Iar când acestea încep să se manifeste, s-ar putea să fie foarte puternice și să necesite un tratament intens. Ei bine, în acest interval pacienţii pot fi avertizaţi, se pot pregăti, se pot proteja”, a spus prof. dr. Carmen  Bunu-Panaitescu.

Există o fereastră de oportunitate: din momentul în care crește cantitatea de polen în aer până la momentul în care apar primii pacienţi simptomatici durează cam două săptămâni. (Prof. dr. Carmen Bunu-Panaitescu)

Astmul, la fel ca și alergia, poate apărea în orice moment, chiar și la un pacient care nu a avut niciodată sensibilitate alergică, dacă expunerea la alergeni este mare și de lungă durată, avertizează, de asemenea, medicii. Deși nu există încă un program naţional de sănătate care să presupună educarea populaţiei pentru a sesiza corect primele semne ale alergiei sau astmului și să meargă la medic, România a demarat un proiect de cercetare local, ce va putea oferi date inclusiv despre evoluţia factorilor de poluare din aer. În plus, imunoterapia cu alergeni, pentru pacienţii eligibili, poate face să dispară simptomele unei alergii supărătoare.

Pacient astmatic transformat în instructor de yoga

Ema Barbă și-a dat demisia din corporaţie și a devenit instructor de yoga. A ales acest drum după ce a realizat că tehnicile de respiraţie din practica asanelor și a posturilor au ajutat-o să scape de diagnosticul care i-a transformat copilăria și adolescenţa într-un lung șir de renunţări. 

„Mama mi-a povestit că eram un copil foarte bolnăvicios. Mi-am petrecut copilăria între vizite frecvente la spital, tot felul de răceli și rinite, pneumonie, iar mai târziu chiar șoc anafilactic. Casa mea arăta ca o adevărată farmacie. Nu știam cum e să mănânci azi o îngheţată fără ca mâine să nu ajungi la doctor. La fel, băuturile reci sau acidulate. Nu aveam voie să ies afară, la zăpadă, și ultimele cuvinte pe care le auzeam când ieșeam din casă erau: «Îmbracă-te bine!» sau «Pune-ţi căciula!». 
Devenisem o adolescentă obișnuită să fie mereu bolnavă și foarte fragilă. Mă îndoiam sincer că sunt capabilă să fac lucruri mai  complicate. 
 

La 19 ani m-am mutat în București, unde răceam și mai des. Poate din pricina poluării sau pentru că încă se fuma în interior. Dar cel mai mult m-am speriat când mi s-au învineţit buzele. Atunci m-am panicat. Pur și simplu, simţeam că nu am suficient aer. Am citit apoi despre acest paradox: tu încerci, ca un înecat, să tragi aer în piept, când, de fapt, ar trebui să respiri rar, încet, ritmic. La Spitalul Universitar am făcut mai multe teste, iar diagnosticul a fost de astm bronșic alergic cu bronșiectazii. Vedeam situaţia ca pe ceva foarte grav. Nu părea ca viitorul meu să fie mai bun și mai sănătos. Începusem să mă obișnuiesc cu această afecţiune care nu-mi dădea niște crize, ci devenise o stare de fapt. Nu respiram bine. Nu-mi ajungea aerul niciodată și mă feream de orice sursă de boală. Eram într-o angoasă permanentă, iar la birou îmi era foarte greu să mă  concentrez. 

Atunci am început să facem yoga la serviciu. Și am început să văd foarte clar diferenţa: respiram mai bine, nu mai aveam probleme când urcam pe scări, când mergeam mult pe jos sau când alergam. Respiram din ce în ce mai bine. Acum știu că yoga ajută pacienţii cu astm, atunci nu știam. Ulterior, am decis să fac din asta o călătorie mai profundă de cunoaștere, să merg în India, să fac yoga și să pot da mai departe aceste tehnici oamenilor, celor care au nevoie. Mi-am dat demisia și am plecat în India, chiar la poalele munţilor Himalaya. Acolo, în orășelul de unde a pornit tradiţia acestei practici, am descoperit de fapt respiraţia. 

Practicând în fiecare zi respiraţia tehnică, am reușit să văd niște schimbări extraordinare la mine. 
 

Prin yoga și respiraţii, prin dieta pe care o aveam, bogată în ghimbir sau turmeric, am reușit să fiu mai bine. Când m-am întors în ţară, am refăcut controlul medical, iar doctoriţa mi-a spus atunci că nu mai există semnele care indicau astmul.  Acum sunt instructor yoga și încerc să dăruiesc oamenilor din ce am învăţat în acești ani. 
Nu vreau să spun că astmaticii se pot vindeca prin yoga. Vreau să împărtășesc cu voi experienţa mea: un om ce se credea mereu bolnav, căruia îi era greu să respire după o mișcare bruscă, are acum o viaţă normală.”