În
perioada 12–13 octombrie a avut loc la Bucureşti cea de-a 20-a ediţie a
Congresului naţional de Medicină de laborator, cea mai importantă manifestare ştiinţifică
din cadrul comunităţii de medicină de laborator din România.
Prestigioasa
manifestare ştiinţifică a marcat 57 de ani de la înfiinţarea primei structuri
organizatorice denumită Secţia Laborator Clinic, afiliată Uniunii Societăţilor
de Ştiinţe Medicale din România (azi – Asociaţia Medicală Română) şi două
decenii de la înfiinţarea Societăţii Române de Medicină de Laborator
(continuarea Societăţii Române de Laborator Clinic). Anul acesta, tema
congresului a fost „Medicina de laborator în sistemul de sănătate“.
Evenimentele
SRML 2013 au urmărit îmbunătăţirea continuă a activităţii zilnice de laborator,
creşterea nivelului de calitate a actului medical în toate fazele sale –
preclinică, clinică şi postclinică –, promovarea excelenţei profesionale şi ştiinţifice
în evaluarea riscurilor pentru pacient, diagnosticul de predicţie al bolilor,
dezvoltarea şi evaluarea strategiilor de prevenire a îmbolnăvirilor metabolice.
În plus, după cum a subliniat conf. dr. Manole Cojocaru, coordonatorul
congresului, „obiectivul principal al SRML a fost şi este de a institui un
dialog între asociaţiile naţionale şi internaţionale medicale. Trebuie să fie
clar faptul că această schimbare de nume a societăţii nu implică în niciun fel
faptul că ştiinţele de laborator ar deveni de competenţa exclusivă a
medicilor“.
Congresul
s-a desfăşurat în paralel cu alte patru manifestări ştiinţifice, având drept
scop promovarea ştiinţei, cercetării şi practicii medicale de laborator: al
optulea Congres naţional al asistenţilor de laborator, al şaptelea Simpozion de
imunopatologie, al treilea Simpozion naţional de monitorizare a tratamentului şi
toxicologiei clinice şi a doua Conferinţă naţională „Plasmafereza terapeutică“.
Pe
parcursul desfăşurării lucrărilor au fost dezbătute subiecte ce au acoperit
aproape toate domeniile medicinii de laborator: laboratorul de luptă cu
cancerul; polul laboratorului în stabilirea diagnosticului bolilor infecţioase,
în principal al hepatitelor; tabloul lipidic între valori ideale şi realitatea
de azi; informaţii furnizate de examenul cromozomial şi, nu în ultimul rând,
medicina bazată pe dovezi şi medicina de laborator.
Genetică
şi toxicologie
Societatea
Română de Genetică Medicală a abordat teme de actualitate – biologia moleculară
în diagnosticul clinic, analizarea secvenţelor de ADN sau ARN care permit
identificarea agenţilor patogeni, precum virusurile şi bacteriile,
identificarea unor mutaţii la nivelul genomului uman în bolile maligne sau
diferenţierea între gene înrudite, aspect esenţial în cadrul transplanturilor
(lucrarea „Nivelurile energetice ale căilor metabolice maligne în limfocitele B
şi T, în revizuire“, realizată de conf. dr. Manole Cojocaru, Universitatea
„Titu Maiorescu“, Facultatea de Medicină, şi dr. Aurelian Udriştioiu, şeful
laboratorului de analize medicale de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu
Jiu).
De
asemenea, au fost prezentate metodele de biologie moleculară, tehnici relativ
noi, care permit identificarea prezenţei anumitor secvenţe de ADN şi ARN din
proba biologică analizată (prezenţa de ADN/ARN viral, detecţia de mutaţii,
discriminare alelică – „Mutaţiile genei receptorului pentru androgen în
patologia umană“, „Aspecte imunologice în pneumoconioza profesională“,
„Mecanisme noi celulare şi moleculare implicate în procesul fibrotic“.
Cel
de-al treilea simpozion „Terapeutic Drug Monitoring“, desfăşurat sub egida
Societăţii Internaţionale de Monitorizaree a Tratamentului şi Toxicologie
Clinică (IATDMCT), a avut ca temă principală „Influenţa terapiei
imunosupresoare asupra valorilor biologice“. Alături de această temă au fost
abordate şi alte subiecte care suscită interesul specialistului în urmărirea
terapiei medicamentoase, terapii care, acum, graţie noilor tehnici de
laborator, pot fi corect monitorizate. Astfel de lucrări au fost „Probioticele şi
profilaxia bolilor în cadrul sistemelor-gazdă“ şi „Ingredient farmaceutic activ
pentru produse oftalmice cu proprietăţi antimicrobiene proprii“.
Medicina de
laborator, între inovaţie şi comunicare
Diagnosticul
de laborator este un domeniu în dezvoltare rapidă, cu un transfer intens de
tehnologii, caracterizat de un înalt grad de complexitate. În mod inerent,
laboratorul clinic este mai predispus decât oricare altă disciplină medicală la
inovaţie şi avans tehnologic. După cum ne explică dr. Aurelian Udriştioiu, şef
laborator Spitalul Clinic de Urgenţă Târgu Jiu, laboratorul clinic a trecut
prin transformări dramatice în ultimele decade, generate fie de presiuni de
rentabilizare economică (un număr cât mai mare de teste într-un timp cât mai
scurt şi la un preţ cât mai mic), organizaţionale şi, în fine, conceptuale, cum
ar fi tranziţia către medicina de laborator personalizată şi medicina de
laborator bazată pe dovezi. Lectorii români au semnalat în prezentările lor
situaţia anilor precedenţi ce a indicat o lipsă de comunicare efectivă între
laboratoarele medicale, bugetar-bugetar, privat-privat, bugetar-privat, o lipsă
de colaborare privind un control intern interlaboratoare, în afară de
controalele externe de calitate, care sunt confidenţiale, şi lipsa unor punţi
de legătură între şefii de laboratoare.
Între
defectele semnalate, au fost incluse în mod particular lipsa de consens privind
aspectele pre-analitice, procesarea probelor, controlul de calitate şi
reproductibilitatea rezultatelor obţinute în diferite instituţii, ca, de
exemplu, manipularea şi procesarea specimenului biologic în contractele de
efectuare a analizelor la distanţă. După cum a reamintit dr. Ileana Stoichiţescu
de la Centrul de Sănătate Umană din Târgu-Jiu, producerea de erori
pre-analitice poate să ducă în 80% din cazuri la valori fals pozitive sau
negative în ceea ce priveşte rezultatele analizelor.
De
asemenea, s-a discutat despre necesitatea unei comunicări perfecte între
medicii clinicieni şi medicii de laborator, personalul de laborator şi pacienţi.
Întreaga activitate a laboratorului trebuie să se desfăşoare într-o echipă unde
responsabilitatea unei persoane în asigurarea calităţii şi trasabilităţii
analizelor medicale angajează responsabilitatea întregii echipe, a fost
concluzia specialiştilor participanţi la evenimente. Deşi medicii de laborator în
România încă reprezintă o minoritate printre cadrele medicale superioare –
aproximativ 1.200 de medici de laborator, adică 0,5 medici la 100 de locuitori –,
a crescut rolul specialistului de laborator în îngrijirea pacienţilor, medicina
de laborator asumându-şi un rol principal în asigurarea unei funcţionalităţi
fluente a complexului sistem de îngrijire a sănătăţii şi în satisfacerea cerinţelor
bolnavului.
Progrese în domeniul
plasmaferezei
În cadrul congresului
a avut loc şi cea de a doua Conferinţă naţională „Plasmafereza terapeutică“,
sub coordonarea dr. Constantin Bălăeţ. Dintre prezentările susţinute de
specialişti o menţionăm pe cea dedicată importanţei fondurilor europene în obţinerea
de granturi în cercetare (dr. inginer Camelia Petrescu), lucrarea ştiinţifică
privind rolul şi corelaţia statinelor cu plasmafereza în diverse dislipidemii, în
cardiopatiile de urgenţă şi, în general, în cardiologie (colectivul condus de
conf. dr. Corneliu Zeana), lucrările ştiinţifice provind rolul plasmaferezei în
reducerea sindromului inflamator şi în îmbunătăţirea tuturor parametrilor
reologici (colectivul condus de dr. Constantin Bălăeţ). S-a subliniat din nou
importanţa introducerii unor aparate de plasmafereză şi a kiturilor necesare,
ca program de sănătate, pentru început putând fi dotate spitalele regionale
universitare, la nivelul secţiilor ATI. În cadrul evenimentului, Asociaţia
Medicală Română pentru Plasmafereză şi-a desemnat preşedinţii de onoare, în
persoana dr. Sandu Lucian – pionier (1970) şi cercetător în domeniul
plasmaferezei, şi dr. Cornelia Siara, singurul medic din România care efectuează
aproape zilnic plasmafereză terepeutică, cu o bogată practică şi cazuistică în
acest domeniu.
După
cum ne-a spus dr. Constantin Bălăeţ, de la înfiinţarea Asociaţiei şi de la
prima conferinţă internaţională în acest domeniu, organizată sub auspiciile
Universităţii „Titu Maiorescu”, specialiştii au pus bazele unui site al
plasmaferezei (www.plasmafereza.ro) şi
au intervenit la Ministerul Sănătăţii şi Parlamentul României pentru a
sensibiliza şi „desţeleni“ drumul apariţiei unui program de sănătate în
domeniul plasmaferezei. Plasmafereza reprezintă procedeul prin care se îndepărtează
o anumită cantitate de plasmă cu ajutorul unui separator automat în flux
discontinuu. Ca terapie, plasmafereza se utilizează atunci când în plasmă există
componente cu efect patologic, care produc sau exacerbează o afecţiune,
anticorpi, complexe imune circulante, toxine, colesterol, alte lipide,
crioglobuline etc.
Achiziţiile
tehnologice, periodice
O
sesiune a fost dedicată funcţionării laboratoarelor medicale din România. În
domeniul medicinii de laborator, transformarea unor proiecte cu potenţial înalt
de transfer în teste curente, standardizate poate dura câţiva ani şi implică
mai multe procese secvenţiale: dezvoltarea şi validarea metodelor, producerea
de reactivi şi sisteme de detecţie de către companiile de reactivi şi echipamente
diagnostice, evaluarea performanţelor analitice şi clinice ale truselor
comerciale şi implementarea confidentă în practica clinică prin instruirea
personalului din laborator şi a întregului personal medical asupra interpretării
şi utilizării noilor informaţii. În acest sens trebuie făcute achiziţii
tehnologice periodice, în pas cu timpul, iar într-un laborator de analize
medicale, un analizor de orice tip de analize nu ar trebui să mai funcţioneze
dacă are o vechime de zece ani.
Congresul
SRML a adus în discuţie şi faptul că majoritatea laboratoarelor din ţară funcţionează
în sistem privat, acreditate şi neacreditate încă de RENAR (Asociaţie de
Acreditare din România), dar sunt de dimensiuni mai mici faţă de laboratorele
spitalelor bugetare şi nu acoperă toate investigaţiile medicale din toate
domeniile, în special urgenţele din produsele patologice ale bolnavului. De
aceea, Ministerul Sănătăţii ar trebui să aibă în vedere retehnologizarea
laboratorelor medicale din spitalele de stat, acolo unde există posibilităţi
imediate de efectuare a analizelor de urgenţă, analize mai aproape de patul
bolnavului.
Reglementarea
competenţelor şi uniformizarea învăţământului
Alte
propuneri lansate de participanţi pentru Ministerul Sănătăţii au vizat
personalul implicat în medicina de laborator. Un subiect analizat a fost cel
privind reglementarea competenţei în medicina de laborator şi a statutului
personalului superior din medicina de laborator. A fost realizat un prim pas în
acest sens prin înfiinţarea şcolilor postliceale de laborator, cu durata de
trei ani, în cadrul facultăţilor de medicină generală. În acest context, s-a
subliniat importanţa pregătirii practice a cursanţilor, deficitară în acest
moment, dincolo de cea teoretică.
În
privinţa cadrelor superioare de laborator, participanţii au propus
uniformizarea învăţământului de laborator cu standardele UE. După cum au
subliniat lectorii, medicina de laborator este o specialitate bine definită,
care nu poate fi echivalată cu nicio altă formă de învăţământ superior, aspect
bine stabilit în ţările din UE. De asemenea, un aspect semnalat a fost acela că,
dintre statele UE, doar Germania şi Elveţia recunosc diplomele de medic de
laborator dupa echivalarea lor de MS din România.
SRML
intenţionează să facă demersuri la MS pentru ca acesta să urgenteze recunoaşterea
diplomelor de specialişti de laborator în toate ţările UE.
Cei
prezenţi au subliniat faptul că toate comisiile speciale pe probleme de
laborator de la nivelul MS vor trebui să ajungă la un punct de vedere comun cu
instituţia de acreditare a laboratoarelor medicale din România, RENAR,
referitor la uniformizarea învăţământului de laborator cu standardele UE, la
politica de privatizare a laboratorului clinic, la standardizarea metodelor de
analiză în laborator, stabilirea intervalelor de referinţă, calibrarea noilor
analizoare, managementul laboratorului clinic modern, certificarea şi
acreditarea laboratoarelor medicale.