Atunci
când te gândeşti la anotimpuri, primele imagini care-ţi trec prin faţa ochilor
sunt şi cele legate de implacabilul ciclu al naturii: primăvara cu semnele-i de
trezire la o nouă viaţă, vara cu soarele său dogoritor ce îmbracă întreaga
natură într-o splendidă, originală şi preţioasă rochie de smarald, pictată cu
flori multicolore, toamna cea ruginie mângâiată de razele din ce în ce mai
blânde ale soarelui, parcă secătuit de strălucirile verii şi iarna cu a sa
feerică, dar rece mantie albă, care îngheaţă totul în jur, preţ de câteva luni.
Dacă
gândurile îţi sunt ceva mai poetice, cele patru anotimpuri pot lua forma unor
simboluri care, metaforic, relevă vârstele omului – copilăria cu tot ce are ea
mai pur şi mai curat, tinereţea cu frumuseţea şi entuziasmul său, dar şi cu
inevitabilele furtuni ce o însoţesc pe întregul parcurs ca un ecou, maturitatea
însoţită de calm şi echilibru şi, în cele din urmă, înţelepciunea bătrâneţii cu
tot ce a mai rămas după ce suratele sale mai grăbite şi mai curajoase au luat
ce au avut de luat.
La o
gândire mai profundă, vei vedea defilându-ţi prin faţa ochilor cele mai secrete
şi sensibile anotimpuri: anotimpurile sufletului – candoarea, inocenţa,
spontaneitatea şi veselia netrucată a primăverii, dansul fericirii cu deznădejdea
ce pârjoleşte întreaga vară, bucuria calmă, melancolia şi nostalgia toamnei,
tristeţea şi regretele înfriguratei ierni.
Marea frumuseţe a vieţii constă în faptul că,
din fericire, la cei mai mulţi dintre noi, între anotimpurile vârstei şi cele
ale sufletului nu există nicio legătură. Dacă vârstele se succed cuminţi după o
ordine bine stabilită, sufletul e neastâmpărat şi curajos, el zburdă liber şi
nestingherit, nesupunându-se niciunei reguli, constrângeri sau legi cu o viteză
ameţitoare. Aşa încât, se poate ca seara să te culci în iarnă, iar dimineaţa să
te trezeşti că-ţi explodează vara în faţă, câteva raze de soare, oricât de
slabe ar fi ele, fiind suficiente pentru
a topi pojghiţa iernii, indiferent de grosimea ei. Marele secret al vieţii ar
fi acela ca, oricâte rătăciri ar cunoaşte, să nu lăsăm niciodată să se piardă
anotimpul copilăriei, pe sinuosul drum al vieţii.
În încheierea acestei incursiuni teoretice în lumea
atât de încărcată de sensuri a celor patru anotimpuri, vă invit la o plimbare printre
imagini, pentru a descoperi practic ce anotimp ascunde fiecare. Şi cum un vechi
dicton sintetizează foarte bine esenţa fotografiei, sper că fiecare imagine să
vă spună o poveste alcătuită din cel puţin o mie de cuvinte.