Succesul încă limitat al regenerării tisulare ghidate în
patologia parodontală a generat dezvoltarea unor noi tehnici, bazate pe
celulele stem mezenchimale. Rolul celulelor stem dentare în procesul regenerativ
este analizat în nr. 4/2015 al Clujului medical, de către o
echipă a UMF „Iuliu Hațieganu“ și a Institutului de Oncologie clujean. Dintre
noile surse de celule stem mezenchimale fac parte ligamentul parodontal
(PDLSC), pulpa dentară (DPSC), papila apicală (SCAP), foliculul dentar (DFPC)
și dinții deciduali (SHED). Cele două proprietăți majore ale acestor celule
sunt capacitatea de autoreînnoire și transformare în celule osoase, adipoase
sau cartilaginoase.
Aproximativ 60–70% din
populație prezintă cel puțin un semn de afectare a articulației
temporo-mandibulare (ATM), atenționează echipa de medicină dentară a
universității clujene, într-un articol dedicat factorilor etiologici ai acestei
patologii. Alăturarea factorilor psihologici, fiziologici, structurali,
posturali și genetici determină o dereglare a echilibrului sistemului
stomatognat, iar stresul și anxietatea sunt responsabile de hiperactivitatea
musculară, însoțită frecvent de spasme, contracții, dizarmonie ocluzală sau
artrită degenerativă. Supraîncărcarea ocluzală și parafuncții precum bruxismul
sunt direct implicate, în calitate de factori biomecanici, iar creșterea
nivelului de estrogeni completează lista etiologiei acestei patologii.
Un articol semnat de specialiștii în chirurgie oncologică și
anestezie din Cluj-Napoca și Timișoara aduce în discuție rolul ketaminei în
tratamentul durerii cronice în cancer. Utilizarea acestei molecule a devenit
din ce în ce mai frecventă, cu scopul reducerii administrării opioidelor după
operații, efectul analgezic fiind datorat antagonizării receptorilor
N-methyl-D-aspartate (NMDA) și activării receptorilor opiozi. Ketamina devine
astfel o opțiune adjuvantă opioidelor, atunci când acestea devin ineficiente,
face parte din a treia linie de tratament analgezic al acestei patologii și
induce obligativitatea precauției, datorită efectelor adverse și a
contraindicațiilor: hipertensiune intracraniană, delir, istoric recent de
apoplexie sau psihoză.