În primul rând, cu două cadouri emoţionante: un tablou al pictorului Sorin Adam, ilustraţie la comentariul semnat de Lidia-Trăușan Matu, șef de lucrări la UMF „Carol Davila”, și primele două pagini ale revistei, din care te privesc, într-o frumoasă comuniune, medici-scriitori și scriitori-medici. Cehov, Schiller, Rabelais, Bulgakov, Cronin, Doyle, Hosseini, Brumaru, Baranga, Voiculescu, Brătescu-Voinești, Zeletin, Mihailide, B.O. Popescu sunt o parte dintre ei.

        Ediţia de Arte a revistei a fost creată, explică în editorial dr. Grigore Bușoi, redactorul-șef, pentru a le oferi medicilor un spaţiu de reflecţie filosofică, întrucât „medicul trebuie să se găsească într-o contemplare știinţifică și estetică liberă”.

        Cititorul va găsi aici lecturi mai mult decât plăcute, grupate pe capitole. De exemplu, „Bucuriile simple și cele șapte păcate”, text semnat de Alexandru Surdu, „Date biografice semnificative care mi-au marcat viaţa” – de Ion Donoiu, „Nicolae Leon și o anecdotică a literaturii” – Mihail Mihailide. Despre rolul muzicii în „popularizarea” poeziei lui Mihai Eminescu, cu amplificarea melancoliei și distilarea tânguirii, scrie C.D. Zeletin. Un capitol consistent este dedicat istoriei medicinei. Ștefan Cristea face o incursiune în istoria ortopediei din România, Ana Rebedea analizează modul în care istoria psihiatriei ruse se întretaie cu cea a literaturii, plecând de la cazul lui Daniil Harms, cunoscut la noi pentru volumul „Mi se spune capucin”.

        În memoria profesorului Ioan Bradu Iamandescu scriu Eugen și Daniela Coliţă, doctoranzi ai celui care a fost șeful catedrei de Psihologie Medicală și Psihosomatică a UMF „Carol Davila”. Revista oferă și două recenzii-prezentări de carte semnate de Mihai-Cristian Popescu, „Acte și discursuri politice celebre” și „Pianistul epigenetic sau sfârșitul medicinei (așa cum o știam)”, aceasta din urmă aparţinând profesorului Adrian Restian.

        Încheiem felicitând echipa editorială pentru demers și realizare și împrumutând cuvintele cu care Grigore Bușoi își intitulează editorialul: „Omnia mea mecum porto” (Tot ceea ce am, duc cu mine).