Această unitate semantică a fost intens și abuziv folosită de puterea comunistă pentru eliminarea oricăror forme de opoziţie, în principal, politică și, totodată, ca armă psihologică de înfricoșarea în masă a populaţiei.

Cu tradiţii istorice, dar îndeosebi în Rusia sovietică și de import în România după 1944, pe baza așa-zisei ideologii a „luptei de clasă” și după anularea independenţei justiţiei, folosindu-se de art. 209 din Codul Penal (cu „îmbunătăţirile ulterioare”), Securitatea, organul represiv al partidului unic, putea arunca în bolgiile comuniste, pe perioade îndelungate, sfârșite nu rareori cu moartea și aruncarea în gropi comune neidentificabile, confiscarea averii și degradarea socială, pe oricine care, în mod discreţionar, era considerat ca indezirabil regimului.

Sute de mii de oameni au fost trimiși în lagăre de muncă, deportaţi ori – cu o complicitate nedemnă de jurământul hipocratic – internaţi cu forţa în „spitale psihiatrice cu gratii”. Eseul este completat cu date statistice, exemple de cazuri și surse bibliografice.

Prozator, memorialist și biograf, Ion Anton Datcu (pseudonim Lionel D’Anton), stabilit în Canada, posesor al unei importante arhive patrimoniale militare, începe un serial care se anunţă palpitant – „Așteptând americanii…(I)” –, blindat cu numeroase note documentare, miniportrete ale unor înalţi ofiţeri români deveniţi dușmani ai regimului comunist, în realitate... eroi.

În secţiunea de revistă intitulată „Distrugerea elitelor în anii comunismului” se publică partea a treia, „O fărâmă din lanţul fărădelegilor comuniste”, a textului fostului economist ardelean (sibian) Horea Sava (1922-1999), trecut de-a lungul anilor prin cele mai severe închisori comuniste –„Eram ţinuţi ca animalele, cu teama permanentă că ziua sau noaptea poţi fi maltratat, fără drept la apărare în faţa justiţiei” –, condiţii aspre pe care le compară cu cele ulterioare evenimentelor din decembrie ’89: „Când văd cu câtă grijă, chiar amabilitate, se judecă astăzi procesele, nu ale unor
oameni de rând, ci ale nemernicilor ce ne-au asuprit și îngenuncheat timp de decenii, sunt cuprins de toată indignarea”.

Ecaterina Ionescu (n.1934) – absolventă de Filosofie, ziaristă, autoare de cărţi – și Georgeta Gabrea (n.1953) – arhitect și editor – semnează studiul amănunţit „Maica Veronica și File din istoria Mănăstirii Vladimirești”, unde a slujit o vreme și Arsenie Boca. Se anunţă totodată apariţia iminentă a volumului „Povestea vieţii mele sub mila Maicii Domnului”, memorii ale prea cucernicei Veronica, și se publică în continuare o lungă listă cu detalii biografice ale călugăriţelor de la Vladimirești arestate de Securitatea comunistă, durata condamnărilor acestora la închisoare pentru credinţa lor neștirbită și „sacrificiul de sine, până la martiraj”.

Redactorul-șef al „Memoriei”, istoricul Cosmin Budeancă, ne oferă un amplu interviu colectiv cu prestigioși interlocutori, invitaţi la Dezbaterea din 24 august 2021 la Festivalul de Film și Istorii de la Râșnov (ediţia a XIII-a), intitulat „Mai avem nevoie de Istorie? Erou naţional sau erou global?”. Opiniile exprimate sunt de mare interes atât pentru specialiști, cât și pentru cititorul care îndrăgește Istoria.

Mai semnalăm articolul lui Rareș Schiopu, „In memoriam, despre poetul George A. Boldea (1905-1934) din Mercheș” și cel semnat de I.-M. Ocoleanu și M.-D. Bojor despre „Fostul Cimitir al Eroilor din 1942 de la Cotul Donului (cătunul Gromki)” – soldaţi români și germani –, precedat de o zicere a marelui Nicolae Iorga: „Eroii nu mor în ciasul când coboară în pământ, ci numai atunci când coboară în uitare”.

Conceptul grafic al „revistei gândirii arestate” aparţine Corinei Duma, fiind inspirat din imaginile expoziţiei „Celula Creativă” – un experiment artistic de la Biblioteca Naţională a României (perioada 30 septembrie-13
octombrie 2021).

Citiți și: Enigme ale psihiatriei, deslușite de specialiști