După lectura cărţii de memorii „Profesorii mei, Timișoara, 1946-1952”, scrisă de profesorul universitar Benone Duţescu, constatăm cu satisfacţie că am parcurs o lucrare de istoria medicinei bine documentată și atent structurată.
Spre deosebire de alte documente istorice, memoriile scrise în această carte sunt așezate inteligent într-o ordine istorică, presărate cu umor, care ne oferă un anumit confort psihic. Per total, este o veritabilă monografie care ne transpune, alături de studentul Benone Duţescu, în Timișoara anilor 1946-1952, apoi la București.
Întâlnim aici profiluri profesionale mai puţin cunoscute sau chiar necunoscute din diverse domenii: istorie, medicină, sociologie, filosofie, politică, o antologie de minibiografii, de la mijlocul secolului trecut, ale unei generaţii de profesori universitari de la Facultatea de Medicină din Timișoara, dar și de profesori care i-au adus prestigiul naţional și european. Este interesant să citim despre psihologia lor, virtuţile lor, capacitatea profesională proprie, dar și amprenta pe care au lăsat-o asupra studenţilor.
Cu mare acurateţe documentară, profesorul Duţescu surprinde, în paginile cărţii de faţă, organizarea învăţământului universitar timișorean înainte și după reforma învăţământului superior din 1948. Profesorii săi, spune acesta, au fost nu numai oameni de știinţă sau clinicieni de elită, ci și pedagogi moderni. De exemplu, fiecare avea propria metodologie în organizarea examenului final, evaluând cât mai obiectiv și complet cunoștinţele studenţilor, de a căror pregătire profesională se simţea responsabil.
Trebuie menţionat, însă, că autorul cărţii nu judecă nici istoria și nu își judecă nici profesorii. Îi așază acolo unde el le vede locul în istoria învăţământului medical timișorean, românesc sau european. Citim, astfel, despre fiecare profesor, despre calităţile lui psihopedagogice, felul cum își organizează cursurile, lucrările practice, stagiile, demonstraţiile clinice, așa cum le vede el.
„Emoţionante sunt și amintirile despre reuniunile profesorului Duţescu, mai târziu, cu unii dintre profesorii săi”, punctează drd. Sabina Stănescu în prefaţa lucrării. Reuniuni „fie în cadrul Facultăţii de Medicină din București, fie la ședinţele de comunicări știinţifice ale Societăţii Române de Istoria Medicinei – unde profesorul era președinte –, sau chiar colaborări cu unii dintre foștii săi profesori, la elaborarea de lucrări știinţifice”.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
