Managementul durerii este o condiție esențială pentru scurtarea perioadei
de spitalizare, putem citi în cel mai recent număr al Revistei române de
Anestezie și terapie intensivă, indexată în baza de date PubMed Central.
Managementul durerii trebuie standardizat preoperator, intraoperator și postoperator.
Pacienții cu o durere intensă preoperator au un risc mai mare de a dezvolta durere
cronică postoperator, scrie Gabriella Iohom în editorialul din numărul de octombrie
al revistei, cu referire la un articol interesant din următoarele pagini ale revistei,
semnat R. L. McClain și colab. Durerea postoperatorie acută în timpul mișcării nu
a fost asociată cu durerea cronică ulterioară unei artroplastii totale de șold sau
genunchi. Procedurile specifice de reducere a durerii sunt universal acceptate.
Tehnicile regionale și locale de analgezie sunt foarte eficiente în reducerea
durerii și diminuează cantitatea necesară de opioide. Unele forme de analgezie regională
trebuie continuate postoperator la pacienții anesteziați general, iar analgezia
multimodală postoperatorie include administrarea de opioizi, paracetamol și antiinflamatoare
nesteroidiene.
Monitorizarea hemodinamică minim invazivă este încă controversată
pentru pacienții aflați în șoc septic și sub doze mari de agenți vasoactivi. De
aceea, trei autori și-au propus, într-un articol semnat Oana Antal și colab., analizarea
variabilelor hemodinamice cu două aparate diferite și compararea lor. Parametrii
evaluați au fost volumul bătaie, debitul cardiac și presiunea arterială medie. Rezultatele
celor două metode de analiză au fost semnificativ statistic diferite, arată autorii,
concluzionând că cele două metode nu pot fi utilizate alternativ în evaluarea acelorași
pacienți cu șoc septic tratați cu doze mari de substanțe vasoactive.
Blocurile neuraxiale sunt realizate de multe ori la nivelul unui
spațiu lombar mai înalt decât cel dorit, citim într-un articol semnat Julie Verkooijen
și colab. în următoarele pagini ale „Revistei române de Anestezie și terapie intensivă”.
Acest lucru poate afecta pacientele gravide, în cazul cărora spațiul epidural este
mai mare, ceea ce crește riscul de a afecta conul medular în timpul puncționării.
O atenție specială trebuie acordată în cazul acestor paciente, mai ales dacă puncția
se face la nivelul spațiilor intervertebrale L2-L3, explică autorii.