Cele mai recente
reglementări pe care medicii care își doresc să lucreze în Marea Britanie
trebuie să le aibă în vedere ne sunt aduse la cunoștință în numărul 9/2015 al
publicației The BMJ. „Evaluarea licenței medicale UK“ va fi noul
test care va înlocui actuala Comisie de Evaluare Profesională și Lingvistică și
va fi obligatoriu pentru medicii străini, dar și pentru cei englezi care doresc
să se înscrie în General Medical Council. Acestei inițiative i se opune însă
legislația în vigoare privind libertatea de mobilizare în cadrul UE.
Un alt subiect abordat în acest număr vizează reducerea
infecțiilor nosocomiale, care se află în strânsă legătură cu igiena mâinilor
personalului medical, iar strategia multimodală OMS își propune să stimuleze
gradul de receptivitate a furnizorilor de servicii medicale prin stabilirea
unor obiective, oferirea stimulentelor recompensatorii și adoptarea unor măsuri
de responsabilizare în vederea obținerii rezultatelor dorite. Cele cinci
componente ale strategiei sunt schimbarea sistemului, educație și instruire, observație
și reacție, mementouri în spital și climatul spitalicesc sigur.
În numărul 10/2015 se ridică un semn de întrebare privind
utilizarea paracetamolului, introdus în Marea Britanie în 1956 și devenit, în
prezent, cel mai utilizat medicament în această țară. Cercetătorii au
demonstrat că 25–40% din voluntarii sănătoși ai unui studiu care au utilizat
medicamentul în doza recomandată pentru cca. două săptămâni au prezentat o
creștere tranzitorie a activității alanil-transaminazei, semnificând o afectare
hepatică.
Alte studii arată implicarea paracetamolului în creșterea presiunii
sanguine și favorizarea trombozei. Indicele terapeutic relativ redus al
medicamentului atenționează prescriptorii privind expunerea pe termen lung al
pacienților.
Articolul dedicat bolii de reflux gastroesofagian (BRGE)
stabilește cele mai eficiente terapii ale acestei patologii, indicând ca primă
linie inhibitorii pompei de protoni pentru BRGE severă, chirurgia cu
fundoplicatură fiind recomandată în situația în care răspunsul la terapia
inițială, după opt săptămâni, nu este corespunzător.
