Legea
drepturilor pacientului nr. 46/2003 consfințește faptul că pacienții au dreptul
la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în
conformitate cu resursele umane, financiare și materiale. În aceeași lege, se
precizează că intervențiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai
dacă există condițiile de dotare necesare și personal acreditat. Drepturile
pacienților se transformă în tot atâtea obligații pentru furnizorii de servicii
de sănătate.
Problema
oricărui sistem de sănătate este reprezentată de asigurarea și menținerea
calității serviciilor de îngrijire acordate pacienților. Acreditarea confirmă
faptul că o unitate medicală dispune de resursele și competențele profesionale
necesare pentru a acorda îngrijiri medicale în specialitățile pe care le are în
structură. Ea confirmă faptul că o unitate medicală poate face ceea ce spune că
face. Prin urmare, pacienții vor avea o mai mare încredere în a se adresa unei
unități medicale acreditate decât unei unități neacreditate.
Acreditarea
este un proces necesar atât pentru unitățile de stat, cât și pentru cele
private, care vor să intre în relații contractuale cu casele de asigurări de
sănătate. Până în anul 2017, au fost supuse evaluării în vederea acreditării
doar unitățile sanitare cu paturi. Începând cu anul 2018, vor fi evaluate și
cabinetele medicale din ambulatoriu și cele de medicina familiei.
Prin
ordin al ministrului sănătății sunt stabilite, anual, standardele, procedura și
metodologia de evaluare și acreditare a unităților sanitare. Autoritatea
Națională de Management al Calității în Sănătate, prin ordin al președintelui
său, adoptă instrumentele de lucru utilizate în cadrul procesului de acreditare.
În
actualul context, Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și
Asistenților medicali din România (OAMGMAMR) îi revin numeroase
responsabilități, pentru că în cadrul instrumentelor de acreditare au fost
incluse și criterii de evaluare care trebuie implementate de OAMGMAMR. Unul
dintre acestea se referă la planul de îngrijire – instrument de lucru în
competența exclusivă a asistentului medical.
Planul
de îngrijire este un document medical completat de asistenții medicali, el
nefiind parte a foii de observație a pacientului, dar se alătură foii de
observație clinică generală. Se utilizează doar în cazul spitalizărilor
continue. Pentru a veni în sprijinul unităților sanitare cu paturi, un grup de
lucru constituit din asistenți medicali din Baia Mare, coordonat de Viorica
Totorean – vicepreședinte al OAMGMAMR –, a realizat un ghid de elaborare a
planului de îngrijire.
Potrivit
acestei echipe, beneficiarii direcți ai ghidului sunt pacienții, prin timpul
mărit acordat evaluării lor și prin îngrijirile personalizate care vor putea fi
aplicate în baza acestui plan de îngrijire. Ceilalți beneficiari sunt: echipa
de îngrijire, în cadrul căreia se pot
defini mai clar sarcinile de lucru pe baza competențelor specifice obținute
prin absolvirea școlilor de profil; angajatorii, care vor avea pacienți
mulțumiți și echipe medicale funcționale; școlile sanitare, care vor vedea în
sfârșit legătura teoriei cu practica clinică; societatea, care va simți din
partea asistenților medicali efectele unei îngrijiri ordonate, gândită științific,
umană și eficientă. În anul 2018, OAMGMAMR, prin filialele județene, se va
preocupa de pregătirea personalului de îngrijire, prin cursuri de educație
medicală continuă, cu tema planul de îngrijire.
