Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Acting-out şi enacţiune

Viața Medicală
Dr. Alexandru TRIFAN miercuri, 19 decembrie 2012
   Joseph Sandler face istoricul conceptului deacting-out plecând de la introducerea de către Sigmund Freud a termenului agieren (punere în act). Întemeietorul psihanalizei foloseşte acest termen în acelaşi fel cu verbul handeln în „Cazul Dora“, unde este considerat un comportament indezirabil în decursul unei terapii; el ascunde şi inversează atracţia faţă de terapeut a pacientului sau a partenerilor într-o relaţie binară. Termenul, definit ca un comportament încropit invers faţă de direcţiile vectorilor pulsionali inconştienţi, înseamnă mai mult decât situaţia în care persoana acţionează fără să reflecteze ori fără a lua în considerare consecinţele. Utilizarea lui a evoluat după momentul Freud. Astfel, Otto Fenichel în articolul său „Neurotic acting out“ a semnalat anumiţi pacienţi care, în mod impulsiv, exprimă prin acting-out stări inconştiente. Un exemplu literar de reacţie acting-out este considerată uciderea lui Polonius de către Hamlet. La al şaselea colocviu franco-italian (1995), Francesco Barral îi atribuie lui Joseph Sandler înlocuirea termenului acting-out cu enacţiune. În dicţionarele de limba engleză se propun mai multe sensuri cuvântului enactment: decret, act juridic de promulgare; interpretarea unui rol într-o piesă de teatru; angajare în acţiune. Ultimele două sensuri le găsim în teatrul lui Shakespeare. Michel Vincent consideră că fenomenul este plasat între reprezentare şi acţiune, ca o răsturnare a actului reflex, mai degrabă o răsturnare a acestei răsturnări. În cartea sa: „Maladie de l’adolescence“, tradusă în limba română sub titlul „Îndurând adolescenţa“, autorul citat afirma: „s-ar putea spune, în cazul unei enacţiuni, că totul se întâmplă ca şi cum ar fi intervenit o judecată inconştientă, suspendând efectul suspensiv al gândirii“.
   Mama unui elev în ultima clasă de liceu solicită un examen psihiatric la domiciliu pentru fiul său, care se comportă nefiresc. Într-adevăr, deşi îl mai despărţeau doar câteva săptămâni până la bacalaureat, refuză să mai meargă la şcoală şi să se prezinte la acest examen şi stă mai tot timpul închis în camera sa. O afecţiune până mai ieri stabilă, pentru mamă, s-a transformat într-o ostilitate manifestă, evitând şi refuzând să vină în contact cu aceasta. Acceptă cu dificultate interviul psihiatric, afişând o activitate de frondă şi negându-i orice justificare, în absenţa manifestărilor psihopato­logice. Declară că nu mai vrea să meargă la şcoală pentru a urma o facultate, ci că are alte planuri, pe care le pune în aplicare fugind de acasă. Petrece mai multe luni la diferite mânăstiri din Moldova, în intenţia de a se dedica monahismului şi a studia teologia, dar revine acasă şi îşi continuă studiile. Acest episod a fost interpretat ca un acting-out faţă de mama sa, căreia îi reproşa faptul că, după moartea tatălui său, intenţiona să se recăsătorească.
   Acting-out este un termen introdus de psihanaliză pentru a desemna comportamente în mare proporţie fără reţinere sau efort de amânare, distonând cu motivaţiile şi psihodinamica Selfului obişnuit şi aparent al persoanei. În configuraţia acting-out se poate identifica conţinutul refulat şi o opoziţie contestatară a transferului. Exemplul care se dă în literatura psihiatrică de rezidenţiat este acela al unui adolescent, care, simţind o atracţie inacceptabilă faţă de o persoană de sex opus, joacă un rol manifest antipatic. Aşa cum a arătat Freud, nu poate fi vorba aici de o pulsiune pasivă devenită activă, pentru că, prin definiţie, vectorul instinctual este activ, numai că el poate fi îndreptat spre un scop pasiv. Fenomenului de pasivitate i se deschid două niveluri: conţinutul manifest şi încrengătura fantastică subconştientă. Dacă, în perioada de pasivitate aparentă, se analizează lumea fantasmatică a pacientului, se poate constata că nu este nici pe departe pasivă, ci conţinută într-un cazan sub presiune. Deschiderea supapelor prin acting-out face ca activitatea subconştientă să anuleze pasivitatea aparentă, cu preţul reducerii la tăcere a lumii fantasmatice.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.