Acasă » EDUCAȚIE » Ars Medici
ACTUALITĂŢI ÎN IMUNOGENETICĂ ŞI HISTOCOMPATIBILITATE

Dr. Ana MOISE
vineri, 10 iulie 2009
Workshopul internaţional „Updates in Immunogenetics & Histocompatibility“, organizat în perioada 10–12 iunie 2009 de către Centrul de Imunogenetică şi Virusologie Fundeni şi Disciplina „Imunologia Transplantului“ de la UMF „Carol Davila“, sub auspiciile Federaţiei Europene de Imunogenetică, a avut drept scop însuşirea celor mai noi cunoştinţe în ce priveşte genele complexului major de histocompatibilitate şi produşii acestora (antigenele HLA), anticorpii citotoxici, biologia celulelor stem şi terapiile celulare, descoperirea celor mai recente tehnici moleculare de explorare în acest domeniu (de la tehnici de hibridizarea acizilor nucleici la microarray), schimburile de experienţă şi implementarea unor protocoale privind monitorizarea pacienţilor transplantaţi. In paralel, s-a desfăşurat sesiunea aniversară „1.000 de proceduri de transplant renal în Institutul Clinic Fundeni“. Detalii ştiinţifice, la rubrica Medicina de vârf.
Stiinţa transplantului de organe a suscitat un interes deosebit încă de la începutul secolului XX, în 1902 realizandu-se cu succes, la Viena, primul autotransplant experimental de rinichi la animale. Dar cele mai mari progrese şi descoperiri în acest domeniu au fost făcute în ultimii 40 de ani, mai ales în ceea ce priveşte imunogenetica (genetica răspunsului imun) şi histocompatibilitatea. Căci oricate progrese ar cunoaşte tehnicile chirurgicale şi oricat de experimentat ar fi chirurgul, fără o bună înţelegere a mecanismelor imunologice celulare şi umorale prin care organismul reacţionează la un organ străin şi fără a cunoaşte căile prin care putem modula şi controla aceste mecanisme, transplantul ar rămane doar un vis.(...)
Stiinţa transplantului de organe a suscitat un interes deosebit încă de la începutul secolului XX, în 1902 realizandu-se cu succes, la Viena, primul autotransplant experimental de rinichi la animale. Dar cele mai mari progrese şi descoperiri în acest domeniu au fost făcute în ultimii 40 de ani, mai ales în ceea ce priveşte imunogenetica (genetica răspunsului imun) şi histocompatibilitatea. Căci oricate progrese ar cunoaşte tehnicile chirurgicale şi oricat de experimentat ar fi chirurgul, fără o bună înţelegere a mecanismelor imunologice celulare şi umorale prin care organismul reacţionează la un organ străin şi fără a cunoaşte căile prin care putem modula şi controla aceste mecanisme, transplantul ar rămane doar un vis.(...)