Considerăm necesară infiinţarea (şi) la noi in ţară a unei societăţi ştiinţifice dedicate progresului din domeniul medicamentului şi, indeosebi, efectelor adverse. Am avut o astfel de tentativă, abandonată din păcate, dar problema merită reluată. Aşteptăm şi ecouri din partea cititorilor, care pot deveni ctitori ai noii societăţi cu caracter interdisciplinar. Interesul medicilor in această direcţie este sporit de responsabilitatea profesională crescandă in condiţiile actuale ale practicii medicale, cand problema malpraxisului se pune tot mai acut şi cu consecinţe. Una din cauzele pentru care efectele adverse nu sunt recunoscute ca atare este şi faptul că medicul, hiperspecializat, nu se aşteaptă la manifestări din partea unor organe şi sisteme aparent fără legătură cu organul tratat. De pildă, este de dată recentă includerea trimetazidinei pe lista medicamentelor care pot induce parkinsonism iatrogen. Nu numai raportul cost/eficienţă, dar şi potenţialele efecte adverse trebuie cantărite. Recunoaşterea la timp a efectelor secundare asigură, de regulă, reversibilitatea lor. Uneori, efectele adverse sunt severe. Amintim faptul că jumătate din insuficienţele renale acute sunt iatrogene. O rabdomioliză indusă de statine este dramatică, iar leucopenia, rară dar severă, provocată de algocalmin, care scade capacitatea de rezistenţă antimicrobiană poate avea consecinţe foarte grave, motiv pentru care metamizolul a fost interzis in multe ţări. Unele efecte adverse nu sunt periculoase quo ad vitam, dar pot afecta calitatea vieţii. Prezentăm un astfel de caz. (...)