Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Alergia la proteinele din laptele de vacă

Viața Medicală
Dr. Violeta PERLEA luni, 29 august 2016
    Dificultățile pe care le prezintă pacienții cu alergie la proteinele din laptele de vacă sunt departe de a fi rezolvate. Scopul articolului de față nu este de a prezenta scolastic informații legate de sensibilizarea la proteinele din laptele de vacă (PLV) și implicațiile lor clinice, paraclinice și terapeutice. Ceea ce doresc este să aduc în atenția lumii medicale câteva puncte nevralgice de care m-am izbit în abordarea pacienților cu această alergie.
    Chiar dacă este cea mai frecventă alergie a copilului de vârstă mică și vindecarea este regula, alergia PLV ridică o serie de probleme practice ce întârzie diagnosticul, complică evoluția și afectează serios calitatea vieții acestor pacienți. Aceste probleme sunt rezultatul unui compozit generat de factori care țin de medic sau de sistemele sanitare și factori care țin de pacient.
    Principalii factori care țin de medic sunt: subdiagnosticarea, supradiagnosticarea, stabilirea lungimii perioadei de evicție, lipsa de timp, luarea unor decizii în nume propriu în cazul pacienților cu situații clinice deosebite, lipsa colaborării cu un nutriționist.
    Una dintre problemele cele mai frecvent întâlnite este subdiagnosticarea alergiei PLV, mai ales în cazul manifestărilor non-IgE mediate și/sau alergiei IgE mediate la copiii de vârstă foarte mică sau prematuri, unde imaturitatea imunologică poate falsifica interpretarea testării cutanate sau serologice. Volumul imens de date acumulate sugerează creșterea gradului de conștientizare în ceea ce privește această alergie, dar numeroși copii cu tulburări de creștere și dezvoltare, anemie, tulburări de somn, iritabilitate, manifestări cutanate polimorfe, rinite, infecții respiratorii recurente rămân nediagnosticați. Eterogenitatea abordărilor în rândul medicilor specialiști – alergologi, pediatri, dermatologi, oreliști – și, nu în ultimul rând, blocajul pacientului la nivelul medicului de familie generează uneori încadrarea pacienților în alte sertare diagnostice.
    Supradiagnosticul, în special la copiii de vârstă foarte mică, poate aduce un prejudiciu important asupra creșterii și dezvoltării, prin deprivarea de cea mai importantă sursă energetică și nutrițională, după laptele matern. Povara financiară generată de schimbarea tipului de alimentație reprezintă doar un aspect al acestei patologii care își pune amprenta asupra vieții întregii familii.
    Lungimea perioadei de evicție nu este întotdeauna supusă viziunii simplificatoare a ghidurilor de diagnostic și tratament ale alergiei la lapte. Nu toate situațiile clinice sunt supuse reglementării prin ghiduri. Întrebări care revin frecvent în practica cotidiană sunt: Nu cumva este mai mare detrimentul pe care-l induce o dietă prelungită la un pacient cu valori mici ale sensibilizării și asimptomatic? Care este momentul în care reluăm consumul de lapte la pacienții cu valori constante ale sensibilizării ? Cât timp facem evicție la un pacient cu infecții respiratorii recurente și fără deficit imun identificat?
    Lipsa de timp a medicului pentru a putea explica pe larg importanța unei conduite alimentare coerente și a instrui aparținătorii cu care, uneori, colaborarea este dificilă, este un factor limitativ comun în obținerea unor rezultate foarte bune. Educația familiilor pacienților cu privire la identificarea tuturor surselor de proteine din lapte și utilizarea unor substituenți corecți nutrițional este făcută în unele țări cu ajutorul asistentei sau nutriționistului, care, în plus, pot furniza informații pertinente despre suplimentarea cu calciu, fier, minerale, vitamina D etc.
    Situații clinice particulare necesită o atenție specială din partea specialistului, iar soluțiile sunt departe de a fi standardizate în cazul pacienților aflați în următoarele situații: polisensibilizare alimentară, cu valori mari ale IgE specifice și fără expresie clinică, alergie PLV la pacienți cu infecții respiratorii recurente și deficite imune asociate, sindroame hipereozinofilice sau sindroame hiper-IgE fără etiologie identificată.
    Lipsa unor clinici specializate, unde să se poată face teste de provocare standardizate, simplu orb sau dublu orb, placebo controlate, întârzie uneori diagnosticul, dar și stabilirea momentului oportun pentru reintroducerea laptelui de vacă în alimentație și, mai ales, nu permite accesul la o cercetare științifică coerentă.
    Dacă factorii care țin de medic sunt destul de mulți, nici factorii care țin de pacient nu pot fi ignorați: întârzierea prezentării la medicul specialist, lipsa de aderență la o conduită corectă în ceea ce privește evicția proteinelor din lapte, dificultăți financiare, bariere culturale sau educaționale, credibilitate în surse din mediul virtual.
    Întârzierea prezentării la medicul specialist apare mai ales în cazul manifestărilor non-IgE mediate. Tulburări de somn, iritabilitatea și agitația psihomotorie, constipația, tulburările de creștere și dezvoltare, refluxul gastroesofagian alertează mai puțin părinții în direcția unei alergii la lapte de vacă.
    Una dintre problemele cele mai mari în abordarea acestei alergii este lipsa de aderență la conduita corectă de evitare a tuturor surselor ce conțin proteine din lapte de vacă. Educația familiilor pacienților este fundamentală pentru ca aceștia să recunoască ușor alimentele aparent inocente, dar care sunt surse de sensibilizare – produse de panificație, sosuri, mezeluri etc. Elaborarea unor liste de alimente ce pot conține proteine din lapte și, mai ales, motivarea aparținătorilor de a nu expune copilul, un fel de ,,școală a părinților“, cu verificarea periodică a alimentelor pe care le consumă pacientul sunt utile. De fapt, dieta strictă este urmată de o proporție mică de pacienți, de obicei cei care provin din familii educate. În plus, introducerea precoce a alimentelor sensibilizante – fructe exotice, semințe, nuci, arahide, ou, pește și fructe de mare, la pacienți care au deja o sensibilizare prezentă, crește riscul apariției de noi sensibilizări.
    Familiile cu status socioeconomic scăzut pot avea o aderență slabă la planul terapeutic și o interpretare personală a indicațiilor medicului. Costul prohibitiv al formulelor terapeutice poate reprezenta o barieră peste care nu se poate trece. De asemenea, este redusă accesibilitatea la soluții nutritive de origine vegetală, așa numitul lapte vegetal, util în anumite situații.
    Nivelul educațional al aparținătorilor pacienților influențează important aderența la terapia de evicție. Cu cât familia este mai educată, cu atât mesajele medicilor sunt mai bine receptate, dieta mai strictă și rezultatele mai bune. Din păcate, nu este rară confuzia între alergia la lapte și intoleranța la lactoză. În practica de zi cu zi, întâlnim afirmații de genul: „Are alergie la lapte, i-am dat lapte fără lactoză“. Aparținătorii nu fac distincție între alergia la lapte, produsă prin mecanism imun, și intoleranța la lactoză, produsă prin defect enzimatic. Manifestările clinice, comune până la un punct, dar și terminologia medicală pot genera confuzii. Nu în ultimul rând, ,,moda“ laptelui de capră generează abordări terapeutice eronate. Legenda hipoalergenicității acestui tip de lapte nu are bază științifică. Omologia structurală proteică de 90% contraindică în mod ferm consumul de lapte de capră.
    Creșterea credibilității în surse din mediul virtual diminuează receptarea corectă a informației venite din partea medicului. Supuși unui bombardament informațional, fără filtre potrivite, aparținătorii sunt adeseori derutați și selecția informației nu are baze medicale. Poziționarea incorectă a aparținătorilor față de medic și tendința acestora de a negocia variante edulcorate ale dietei copilului sunt frecvent întâlnite.
    Până la elaborarea unui ghid național de diagnostic și tratament al alergiei la lapte și aplicarea lui, precum și a unor politici de sănătate coerente în acest sens, practicianului, în afară de informare actualizată, îi revine procustiana sarcină de a-și găsi propriile jaloane în abordarea pacienților și a familiilor lor.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.