Algiile vasculare ale capului şi feţei (AVCF) sunt incluse în marele capitol al durerilor de cap. Peste 80% din prezentările de urgenţă la camera de gardă ORL sunt motivate de diferite forme clinice şi topografice ale durerilor de cap. Patologia oricărei structuri care constituie faţa şi capul poate debuta sau se poate însoţi de algie la acest nivel. Dacă durerile provocate de organele viscerale ale diferitelor sisteme anatomice funcţionale ale acestei zone (creier, ochi, nas, faringe, ureche etc.) sunt descrise în detaliu la patologia organelor respective, în cele de faţă vom face o trecere în revistă strict a algiilor de origine vasculară ale capului şi feţei.

   Algiile vasculare ale capului şi feţei reprezintă o entitate fiziopatologică şi terapeutică polimorfă simptomatic, date fiind numeroasele variante structurale şi topografice la nivelul cărora se produc.

   Algia de tip vascular se manifestă la nivelul feţei prin: • dureri survenite în crize, cu localizare obişnuită la rădăcina nasului • durerea este strict unilaterală şi foarte exact localizată, se repetă cu regularitate sub formă de crize cu durată variabilă („cluster headache“) • crizele dureroase se asociază cu fenomene secretorii nazale, oculare şi vasomotorii. Aceste crize trebuie deosebite de migrenă, deşi se pare că mecanismele fiziopatologice sunt, cel puţin în parte, asemănătoare (există o multitudine de similitudini). Totuşi, migrena are manifestări clinice care o definesc clar şi, în acelaşi timp, o departajează de celelalte algii ale capului şi feţei. Migrena are frecvent un prodrom, o topografie algică strict fronto-orbitară, iar durerea este pulsatilă. Debutul migrenei este precoce, în copilărie, dar mai ales în adolescenţă. Durerea se însoţeşte de fotofobie şi manifestări neurovegetative. Acestea se manifestă în teritoriu oftalmic, sylvian, bazilar, pe un teren predispus ereditar. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.