Incidenţa
fibrilaţiei atriale (FA) în populaţia generală a crescut sensibil, în corelaţie cu creşterea proporţiei de vârstnici.
Dilatarea atriilor, cu reducerea fluxului marginal-tangent parietal, lipsa unor
contracţii atriale viguroase şi anumite alterări endoteliale la acest nivel
facilitează formarea de trombi care, antrenaţi de curgerea sângelui, devin
emboli. Emboliile cerebrale sunt favorizate de fluxul mare al arterelor ce irigă creierul, dar şi de faptul că aceste artere desprind
trombi din peretele superior al crosei aortei, antrenaţi spre exteriorul curbei
aortei datorită forţei centrifuge. În consecinţă, emboliile cerebrale sunt mai
frecvente dar şi incomparabil mai grave decât în alte teritorii unde, nu rareori, au consecinţe reduse sau trec
neobservate. Accidentul vascular cerebral ischemic este deosebit de invalidant.
Din aceste considerente, se acordă o atenţie deosebită profilaxiei AVC (stroke)
la bolnavii cu fibrilaţie atrială. La ora actuală, conversia FA la ritm sinusal
(RS) se face electric sau chimic, recidivele fiind prevenite medicamentos.
Calitatea vieţii este mai bună, îndeosebi prin faptul că ritmul sinusal se adaptează nevoilor de
moment ale organismului (efort fizic, act sexual etc.), antrenamentul fizic
fiind unul din factorii fundamentali în planul de recuperare a cardiacilor.
Contrar aşteptărilor, în privinţa AVC, studiile randomizate nu au arătat decât
diferenţe slabe, puţin semnificative în privinţa mortalităţii între cele două
grupe: convertiţi la RS şi cei lăsaţi în FA, controlând doar frecvenţa cardiacă.
Studiul AFFIRM (Atrial Fibrillation Follow-up Investigation of Rhythm
Management), care a cuprins 4.060 de pacienţi peste 65 de ani, este considerat
concludent şi a servit ca bază pentru recomandările în domeniu. Totuşi, în
grupul la care nu s-a tentat conversia şi menţinerea RS, mortalitatea a fost uşor
mai mare.
Riscul de AVC în
FA este de 5,4% pe an, terapia anticoagulantă reducându-l la 1,4% (cu 70%),
cifre ce recomandă utilizarea anticoagulantelor orale, în ciuda
inconvenientelor. Numărul mare al acestor bolnavi necesită ca medicii generalişti,
cardiologii, neurologii şi practic orice specialist să fie bine familiarizaţi
cu această problemă, deoarece terapia anticoagulantă antrenează riscuri pentru
pacient şi posibile acuze de malpraxis pentru medic. Un risc relativ rar al
cumarinicelor, fără implicaţii quo ad vitam, dar deranjant, este alopecia.
Faptul că alopecia depreciază propria imagine, îndeosebi la femei, a făcut ca în
multe ţări, peruca să fie decontată de Casa de Asigurări de Sănătate, iar
pacienţii să recurgă la metode costisitoare de remediere – implant de fire de păr
recoltate din alte zone şi alte proceduri ce aduc venituri considerabile celor
care le practică. (…)
