Clasic, prin anafilaxie se descrie o reacţie
antigen-specifică mediată de IgE. În acest context, anafilaxia este considerată
o reacţie de hipersensibilitate de tip I sistemică severă. Termenul se foloseşte
pentru a descrie un sindrom clinic sever manifestat prin semne şi simptome
cutanate (urticarie, angioedem), respiratorii (astm, edem laringian),
cardiovasculare (hipotensiune) şi/sau gastrointestinale (greţuri, vărsături,
diaree, dureri abdominale) ce se manifestă singure sau asociate.
În anafilaxia sistemică se constată
activarea masivă a mastocitelor. Creşterea concentraţiei de triptază produsă de
mastocite a fost evidenţiată în ser după debutul simptomelor de anafilaxie.
Histamina prezentă în plasma pacienţilor cu anafilaxie este produsă atât de
mastocite, cât şi de bazofile.
Definirea noţiunii de anafilaxie impune şi
definirea termenului de reacţii anafilactoide, în care sunt prezente simptome
ce nu pot fi diferenţiate de anafilaxia mediată de IgE, dar care sunt urmarea
eliberării de mediatori chimici (în special histamină) prin mecanisme
non-imune.
Anafilaxia a fost recunoscută de peste două
milenii. În secolul trecut, au fost clarificate etiologia, fiziopatologia şi
mecanismele moleculare de bază ale acestei urgenţe alergologice. Portier şi
Richet au identificat reacţiile imunologice ca urmare a administrării
proteinelor străine şi a reacţiilor uneori fatale la readministrarea acestora.
În 1902, ei au denumit acest fenomen „anafilaxie“, în contrast cu profilaxia.
Clinic, anafilaxia a fost la început
recunoscută la pacienţii care au primit seruri în scop terapeutic.
Susceptibilitatea la anafilaxie nu depinde de 
vârstă, rasă, sex, ocupaţia
pacientului sau anotimp. Există mai multe forme clinice de reacţii
anafilactice: moderată, intensă, fulminantă.
Anafilaxia sistemică reprezintă forma
dramatică a hipersensibilităţii imediate care poate afecta orice organ. Apariţia
sa este adesea neexplicabilă, brutală. Anafilaxia cuprinde simptome şi semne
fizice ca urmare a prezenţei alergenului şi anticorpilor (IgE), ceea ce va
induce formarea şi eliberarea de mediatori chimici de către bazofile/mastocite.
La om, anafilaxia în forma severă îmbracă
aspectul de şoc anafilactic (termen propus de Besredka). Şocul anafilactic
reprezintă expresia clinică a reacţiei alergice generalizate, care este
rezultatul interacţiunii dintre alergen şi IgE (uneori IgG). IgE, fixat pe
mastocite, va determina eliberarea de mediatori (produc alterarea permeabilităţii
capilare, cu extravazarea plasmei), iar IgG va forma complexe imune, care vor
activa complementul, producând anafilatoxinele ce vor induce degranularea
mastocitelor.
Nu toate simptomele sunt prezente în timpul
anafilaxiei (de exemplu, numai 50% din bolnavi se prezintă cu rash).
Debutul este rapid după expunere (de obicei,
după câteva minute); totuşi, unii agenţi (alimente, latex) pot induce mai lent
reacţia anafilactică. Agenţii injectaţi (medicamente, veninuri) produc cel mai
rapid răspuns. Reacţia este de tip I, dependentă de prezenţa IgE specifice.
Alte reacţii pot prezenta aceleaşi simptome clinice, dar fără implicarea IgE
(reacţii anafilactoide).
Orice substanţă poate cauza anafilaxie, cel
mai frecvent sunt implicate proteinele. În unele cazuri, un cofactor este
necesar (ingestia aspirinei cu alimente sau exerciţiul fizic). Pacienţii care
prezintă atopie sunt mai expuşi riscului de a dezvolta reacţii anafilactice
severe.
Reacţia este declanşată de IgE citofilic cu
alergenul, ceea ce duce la activarea mastocitului. Simptomele sunt rezultatul
eliberării de histamină de către mastocit, responsabilă de bronhoconstricţie,
creşterea secreţiei de mucus la nivelul căilor aeriene, stimularea musculaturii
netede a
intestinului, hipotensiune ca urmare a creşterii permeabilităţii,
vasodilataţie şi urticarie/angioedem. Alţi mediatori sunt triptaza şi factorii
chemotactici ai eozinofilului. Mastocitele sintetizează prostaglandine şi
leucotriene, care accentuează efectele pe muşchiul neted. Factorul de activare
al trombocitelor provoacă eliberarea de histamină şi serotonină, care cresc
tonusul vascular şi permeabilitatea. Complementul şi sistemul 
kininelor sunt
activate (când sunt activate bazofilele, eliberează kalikreina), iar
bradikinina, C3a şi C5a acţionează ca constrictori ai musculaturii netede şi
cresc permeabilitatea vasculară. Simptomele pot să revină după două-patru ore,
în pofida tratamentului aplicat cu succes, date fiind continuarea activităţii
mastocitelor şi eliberarea de leucotriene.
Diagnosticul clinic al anafilaxiei se face
pe baza anamnezei detaliate (timpul de reacţie în raport cu agentul suspectat) şi
a unei varietăţi de semne nespecifice şi manifestări specifice de organ (piele,
aparat respirator, cardiovascular, gastrointestinal, reproductiv). Reacţia
poate fi moderată, medie sau severă. Manifestări de anafilaxie sistemică au
fost observate şi în cadrul
alergiei la frig (urticaria la rece familială sau
dobândită).
Diagnosticul imunologic: • nivelul triptazei
mastocitului este crescut 12 ore şi rămâne în platformă • nivelul
metil-histaminei în urină este crescut • dozarea de C3a şi C5a evidenţiază
niveluri crescute • dozarea IgE totale prezintă valoare clinică scăzută • testul
pentru IgE specifice poate să fie negativ în faza imediată, dar repetarea
testelor după trei-patru săptămâni poate să fie folositoare • testarea cutanată
(testul prick) poate să declanşeze o reacţie anafilactică şi trebuie efectuată
cu mare atenţie şi numai în situaţia în care toate facilităţile pentru
resuscitarea cardiorespiratorie sunt posibile.
Termenul de anafilaxie idiopatică se foloseşte
în condiţiile când nu se cunoaşte agentul care a provocat reacţia. În această
categorie de pacienţi sunt incluşi şi pacienţii atopici.
În
concluzie, anafilaxia reprezintă o urgenţă medicală specifică, cu simptome
imediate şi foarte intense. Anafilaxia prezintă o durată mare (poate dura toată
viaţa) şi nu diminuează. Şocul anfilactic apărut în timpul testării cutanate cu
alergeni obişnuiţi sau survenit în cursul tratamentului hiposensibilizant
specific impune ca în orice cabinet de alergologie să existe medicaţie antişoc şi
să fie afişate măsurile preventive obligatorii. 
