Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Autismul, boală autoimună?

Viața Medicală
Conf. dr. Manole COJOCARU vineri, 4 iulie 2014
   Există numeroase ipoteze privind implicarea disfuncţiilor imune în etiopato­genia autismului, dar dovezile pentru implicarea sistemului imun în autism sunt încă neconcludente.
Prima referire la faptul că autoimunitatea ar putea fi etiologic importantă în autism apare în 1971, într-un raport care descrie un copil cu autism ce provenea dintr-o familie cu boli autoimune (Money şi colab., 1971). Se cunoaşte că există gene similare (ex. a treia regiune hipervariabilă, secvenţele 1 şi 2), care sunt asociate atât cu autismul, cât şi cu poliartrita reumatoidă (Warren şi colab., 1996; Weyand şi colab., 1995). Studiul pacienţilor cu autism a relevat frecvenţa crescută de autoanticorpi la aceştia.

 

Autoanticorpi faţă de proteinele SNC prezenţi la pacienţi cu autism

Specificitatea anticorpului
Proteinele filament neuronale şi axonale
Neurofilamentele cerebelului
Proteina bazică mielinică
Nucleul caudat
Receptorul de serotonină
Celulele endoteliale din creier
Ţesutul cerebral (antigene necunoscute)
(după Ashwood şi Van de Water, 2004)

 

Analiza datelor rezultate din studiul unui grup mic, dar reprezentativ de pacienţi cu autism a arătat că 30–70% din ei prezintă autoanticorpi anticreier (van Gent şi colab., 1997; Cook Jr. şi colab., 1993; Singh şi colab., 2004), faţă de receptorul de serotonină (Todd şi colab., 1985), proteina bazică mielinică (Singh şi colab., 1993) şi faţă de antigene necunoscute din extractul de ţesut cerebral de la adult (Silva şi colab., 2004). La examenul imunohistochimic al cerebelului de maimuţă s-a remarcat colorarea citoplasmei celulelor stratului Purkinje când acestea au fost tratate cu plasmă de la pacienţi cu autism.
Titruri semnificativ crescute ale autoanticor­pilor au fost detectate la pacienţii cu autism, dar semnificaţia fiziopatologică a acestora la copiii cu autism este încă necunoscută. Descoperirea autoimunităţii în familiile copiilor cu autism şi prezenţa anticorpilor anticreier sugerează că, la unii pacienţi, autoanticorpii ce au ţintă SNC pot fi un factor patologic sau care perturbă dezvoltarea neuronală. Este, de asemenea, neclar dacă ei sunt pozitivi pentru mai mult decât un anticorp. Prezenţa anticorpilor nu se corelează cu efectele patologice (ex. autoanticorpi faţă de proteina bazică mielinică sunt frecvent detectaţi la pacienţi cu autism, dar nu indică demielinizarea concomitentă – Ramsey şi colab., 2000).
Autoanticorpii anticreier au fost găsiţi la pacienţi cu tulburări neurologice, altele decât autism, precum şi la subiecţi normali, ceea ce ridică întrebarea asupra semnificaţiei patogenice şi specificităţii faţă de boală a anticorpilor evidenţiaţi în serul pacienţilor cu autism. Producerea acestor anticorpi poate fi secundară patologiei SNC şi ei pot constitui un marker al unui eveniment la nivelul SNC care a permis prezentarea antigenelor self. Proteina glială fibrilară acidă este semnificativ crescută în lichidul cefalorahidian al copiilor cu autism, sugerând că în această boală pot fi prezente glioza şi distrugerea nespecifică a creierului (Rosengren şi colab., 1992).
Caracterizarea autoanticorpilor specifici SNC în serul pacienţilor cu autism poate ajuta la precizarea locului tulburărilor neurologice sau leziunii. Există posibilitatea ca un subfenotip de pacienţi cu autism să prezinte anticorpi patogenici. A fost remarcată asocierea autismului cu enteropatia autoimună cu anticorpi specifici celulelor epiteliului intestinului (Torrente şi colab., 2002).
Studiile epidemiologice sugerează că prezenţa de tulburări autoimune în cadrul familiei este mai frecventă printre copiii cu autism (Comi şi colab., 1999; Sweeten şi colab., 2003). În grupul cu autism, frecvenţa tulburărilor auto­imune a fost de peste 40% din familiile cu doi sau mai mulţi membri care prezintă autoimunitate. Rudele de gradul I, în special mamele, erau cel mai frecvent afectate. Astmul şi atopia maternă erau mai puternic asociate cu autismul în familiile cu mai mult decât un copil cu autism, ceea ce sugerează că genele care determină atopia pot fi etiologic legate de autism. Riscul de a avea un copil cu autism a fost cel mai crescut printre femeile cu diagnosticul de astm sau alergii în timpul celui de al doilea trimestru de sarcină, ceea ce ar putea să indice faptul că severitatea bolii e mai puternic corelată cu neuropatologia fetală.

În concluzie, numeroase studii au de­monstrat alterări imunologice la copii cu autism. Acestea includ prezenţa autoanticorpilor faţă de numeroase antigene care aparţin SNC. Prezenţa autoanticorpilor în serul acestor pacienţi ar putea fi un fenomen secundar. Se impune continuarea identificării şi verificarea răspunsului imun alterat la pacienţii cu autism.

Bibliografie

1. Caronna EB, Milunsky JM, Tager-Flusberg H. Autism spectrum disorders: clinical and research frontiers. Arch Dis Child. 2008 Jun; 93(6):518-23
Casanova MF. The neuropathology of autism. Brain Pathol. 2007 Oct;17(4):422-33

2. Chez MG, Chin K, Hung PC. Immunizations, immunology, and autism. Semin Pediatr Neurol.
2004 Sep; 11(3):214-7

3. Cohly HH, Panja A. Immunological findings in autism. Int Rev Neurobiol. 2005;71: 317-41

4. Doja A, Roberts W. Immunizations and autism: a review of the literature. Can J Neurol Sci.
2006 Nov; 33(4):341-6

5. Gesundheit B, Rosenzweig JP, Naor D, Lerer B, Zachor DA, Procházka V, Melamed M, Kristt DA, Steinberg A, Shulman C, Hwang P, Koren G, Walfisch A, Passweg JR, Snowden JA, Tamouza R, Leboyer M, Farge-Bancel D, Ashwood P. Immunological and autoimmune considerations of Autism Spectrum Disorders. J. Autoimmun. 2013 Aug; 44:1-7

6. London E. The role of the neurobiologist in redefining the diagnosis of autism. Brain Pathol.
2007 Oct; 17(4):408-11

7. Penn HE. Neurobiological correlates of autism: a review of recent research. Child Neuropsychol.
2006 Feb;12(1):57-79

8. Rapin I, Tuchman RF. Autism: definition, neurobiology, screening, diagnosis. Pediatr Clin North Am.
2008 Oct;55(5):1129-46

9. Schmitz C, Rezaie P. The neuropathology of autism: where do we stand? Neuropathol Appl Neurobiol.
2008 Feb;34(1):4-11

10. Stigler KA, Sweeten TL, Posey DJ, McDougle CJ. Autism and immune factors: a comprehensive review. Res Autism Spectr Disord. 2009;3(4):840-60.

11. Vojdani A, Pangborn JB, Vojdani E, Cooper EL. Infections, toxic chemicals and dietary peptides binding to lymphocyte receptors and tissue enzymes are major instigators of autoimmunity in autism. Int J Immunopathol Pharmacol. 2003;16(3):189-99

12. Wills S, Cabanlit M, Bennett J, Ashwood P, Amaral D, Van de Water J. Autoantibodies in autism spectrum disorders (ASD). Ann NY Acad Sci. 2007 Jun;1107:79-91

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.