Newsflash
Ars Medici

Cancerul colorectal manifestări clinice și importanța investigațiilor periodice

Cancerul colorectal manifestări clinice și importanța investigațiilor periodice
     Cancerul de colon este considerat boala rasei caucaziene, fiind a doua cauză neoplazică de deces după cancerul pulmonar (1, 2). Neoplaziile colorectale reprezintă o problemă de sănătate publică în majoritatea țărilor europene, în America și chiar în Japonia, afectând atât femeile, cât și bărbații, indiferent de rasă și având o prevalență de 1 la 20 de locuitori în țările dezvoltate.
     În anul 2001, cancerul colo-rectal a afectat aproximativ 135 de mii de persoane, provocând aproximativ 57.000 de decese (2), iar la sfârșitul anului 2007, în lume au fost înregistrate aproximativ un milion de noi cazuri de cancer colorectal și peste cinci sute de mii de decese. În Romania, incidența cancerului colorectal a crescut de la 13%ooo în 1994 la 23%ooo  în 2002.
     Majoritatea cancerelor de colon debutează ca proliferări benigne de celule, sub forma polipilor colonici (3). Statistic, una din patru persoane în vârsta de 50 de ani are polipi localizați în colon, care se pot transforma în timp în cancere de colon. Cele mai multe dintre tipurile de cancer de colon provin de la mici tumori inițial necanceroase, numite polipi adenomatoși, care se formează pe pereții interiori ai intestinului gros. Polipii pot fi de dimensiuni mici și de cele mai multe ori sunt asimptomatici. Polipii de dimensiuni mai mari au o probabilitate mai ridicată de a deveni canceroși. În prezent, în cazul populației la risc, se recomandă efectuarea testelor de tip screening care pot depista aceste formațiuni înainte ca ele să degenereze malign (3).
     Simptomele cancerului de colon sunt modificările tranzitului intestinal (diaree sau constipație), modificarea consistenței scaunului pe o perioadă mai mare de timp, sângerare rectală sau prezența de sânge în scaun, disconfortul abdominal persistent (dureri, crampe sau balonări) și anemia.
     Se poate întâmpla ca o perioadă îndelungată (6–12 luni) să nu fie sesizate semne sau simptome ale bolii neoplazice, pentru ca ulterior simptomele să apară diferit, în funcție de localizarea la nivelul diferitelor segmente. Localizarea tumorii la nivelul colonului drept se manifestă prin durere discretă dar persistentă, în flancul sau fosa iliacă dreaptă, care nu cedează la calmante, însoțită de balonare și diaree rezistentă la tratament, pierdere în greutate, astenie, subfebrilitate, sângerări și mai târziu anemie. La nivelul colonului stâng, prezența unei tumori se poate manifesta prin disconfort abdominal stâng, balonare și durere progresiv crescândă. În evoluția sa, cancerul de colon invadează și distruge țesutul sănătos din proximitatea tumorii, determinând multiple complicații.
     Vârsta este factorul principal de risc pentru cancerul de colon, dar alți factori de risc sunt sindroamele genetice precanceroase, afecțiunile intestinale inflamatorii, sedentarismul, alcoolul etilic, rasa neagră, radioterapia și istoricul personal de polipoză colonică.
     Studiile recente au demonstrat că diabetul insulinodependent contribuie la dezvoltarea cancerului de colon, probabilitatea de a dezvolta cancer de colon la diabetici fiind de până la 40%. S-a dovedit și faptul că 12% din cazurile de cancer colorectal pot fi atribuite fumatului, care crește riscul dezvoltării neoplaziei prin inhalarea sau înghițirea fumului de tutun care conține agenți cancerigeni. Consumul de tutun pare să contribuie și la creșterea dimensiunilor polipilor deja existenți.
     Este cunoscut faptul că bolile neoplazice se declanșează atunci când sistemul imunitar al organismului este slăbit. De aceea, în tratarea acestora este importantă consolidarea sistemul imunitar, astfel încât celulele canceroase să se dezvolte cu dificultate (2, 4). Stadiul sau etapa unui cancer reprezintă unul dintre cei mai importanți factori pentru determinarea prognosticului și stabilirea opțiunilor de tratament. Stadializarea stabilește cât de răspândit este un cancer și se realizează în funcție de rezultatele obținute în urma examenului fizic, biopsiei și testelor imagistice, precum și a intervenției chirurgicale. Astfel, se poate stabili tratamentul, care trebuie adaptat fiecărui bolnav în parte, în funcție de particularitățile cazului (4).
     Cercetările de biologie moleculară a cancerului de colon și aprofundarea studiilor genomice întrezăresc speranța controlului acestei boli, dar singura șansă de a îmbunătăți supraviețuirea bolnavilor cu cancer de colon este în prezent diagnosticul precoce, managementul adecvat al fiecărui caz într-o echipă multidisciplinară și supravegherea activă, sistematică, postterapeutică a tuturor bolnavilor inventariați într-o bază de date. Aplicațiile genetice au, de asemenea, un rol deosebit de important pentru diagnosticul și tratamentul cancerului de colon (5), dar reușita intervențiilor chirurgicale este esențială. La bolnavii cu afecțiuni colonice precanceroase, manifestările clinice pot masca instalarea treptată a simptomelor de cancer, justificându-se astfel dispensarizarea activă prin examen clinic periodic, radiologic și endoscopic (2, 4, 5).

Notă autor:

Bibliografie

1. Miller AB. Trends in cancer mortality and epidemiology. Cancer. 1983 Jun 15;51(12 Suppl):2413–8

2. Grady WM. Genomic instability and colon cancer. Cancer Metastasis Rev. 2004 Jan-Jun;23(1–2):11-27

3. Al-Sohaily S et al. Molecular pathways in colorectal cancer. J. Gastroenterol Hepatol.
2012 Sep;27(9):1423–31

4. Silla IO et al. Early-onset colorectal cancer: a separate subset of colorectal cancer. W 2014 Dec. 14;20(46):17288–96

5. Kim ER, Kim YH. Clinical application of genetics in management of colorectal cancer. Intest Res. 2014 Jul;12(3):184–93

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe