Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Chisturi cervicale (1)

Viața Medicală
Prof. dr. Alexandru BUCUR miercuri, 30 mai 2012
Viața Medicală
Dr. Octavian DINCĂ miercuri, 30 mai 2012
Viața Medicală
Dr. Tiberiu NIŢĂ miercuri, 30 mai 2012
Viața Medicală
Dr. Cristian VLĂDAN miercuri, 30 mai 2012
Viața Medicală
Cosmin TOTAN miercuri, 30 mai 2012
Chistul se defineşte ca o cavitate patologică cu conţinut lichidian sau semisolid, delimitată de o membrană epitelială. Există o controversă în literatura de specialitate dacă acestea trebuie considerate tumori cu conţinut chistic sau sunt entităţi anatomopatologice distincte. Chisturile cervicale sunt, în general, chisturi de dezvoltare, având cel mai frecvent origine embrionară.
 
Chistul branhial
     Chisturile branhiale sunt localizate de-a lungul muşchiului sternocleidomastoidian şi derivă din incluzia epitelială restantă a unui pliu endodermic al celei de-a doua fante branhiale. O altă teorie susţine că ar fi vorba de incluziuni ale unui epiteliu de tip salivar (probabil din parotidă), restante la nivelul unui ganglion limfatic, şi care ulterior degenerează chistic, teorie susţinută şi de prezenţa elementelor limfoide care se evidenţiază la examenul histopatologic al peretelui chistului branhial. În orice caz, mecanismul etiologic este diferit de cel al chistului canalului tireoglos, care apare prin transformarea chistică a epiteliului embrionar restant la nivelul canalului tireoglos rezidual.
     Chistul branhial apare în special la adolescenţi sau adulţi tineri, mai frecvent la sexul feminin. Unele studii statistice arată că două treimi din chisturile branhiale apar pe partea stângă şi doar o treime pe partea dreaptă – fapt contestat de alţi autori.
     Chistul branhial are o perioadă lungă de latenţă, după care se dezvoltă rapid volumetric, în aproximativ una-trei săptămâni, deseori pacienţii făcând o corelaţie între o infecţie acută a căilor aeriene superioare şi debutul creşterii rapide a chistului branhial. Se prezintă ca o masă cervicală situată pre- şi substerno­cleidomastoidian, în treimea superioară şi medie a acestuia, în dreptul bifurcaţiei carotidei comune. Poate fi localizat şi periangulo­mandibular sau, mai rar, în treimea inferioară a muşchiului sternocleidomastoidian.
     Chistul branhial are dimensiuni variabile, putând ajunge până la 8–10 cm. Tegumentele acoperitoare sunt nemodificate, iar la palpare are o consistenţă moale sau fluctuantă şi nu se mobilizează cu mişcările capului şi nici în deglutiţie. Totuşi, deşi nu este fixat, nu se mobilizează liber, având raport intim cu carotida externă şi cea internă, insinuându-se pe sub pântecele posterior al muşchiului digastric, către peretele lateral al faringelui şi vârful apofizei stiloide. Nu aderă la planul tegumentar, este nedureros, dar, atunci când se suprainfectează, palparea acestuia este dureroasă, tegumentele au aspect destins, congestiv, pacientul prezentând semnele clinice locale şi generale ale unei supuraţii laterocervicale.

Diagnostic diferenţial

     limfangioame cervicale – apar în prima copilărie, nu sunt bine delimitate şi uneori au tendinţă de remisie odată cu creşterea copilului;
     adenopatii metastatice cervicale – prezenţa unei tumori maligne orale sau faringiene, de consistenţă fermă; atunci când au dimensiuni mari, sunt fixate şi infiltrează planurile adiacente;
     adenopatii din limfoame (hodgkiniene sau non-hodgkiniene) – consistenţă fermă, de obicei poliadenopatie cervicală, lipsa unei tumori maligne primare în teritoriul de drenaj limfatic;
     adenite cronice specifice – examenele paraclinice specifice şi biopsia ganglionară stabilesc diagnosticul de certitudine;
     tumorile glomusului carotidian (paragangliomul) – au caracter pulsatil;
     lipomul laterocervical – evoluţie extrem de lentă, consistenţă moale, dar nefluctuentă.

Anatomie patologică

     Peretele chistului branhial este gros şi format de cele mai multe ori din epiteliu pavimentos stratificat, keratinizat sau nu, alteori putând fi de tip pseudostratificat sau respirator ciliat, putând prezenta ulceraţii, atunci când a fost suprainfectat. Un strat de ţesut limfoid circumscrie parţial sau în întregime peretele chistic, fiind adeseori organizat în adevărate centre germinative. Conţinutul chistului este un lichid tulbure, lăptos, în care se găsesc numeroase celule epiteliale descuamate. Când se suprainfectează, conţinutul devine purulent.

Principii de tratament

     Abordul chirurgical este cervical, printr-o incizie tegumentară orizontală, astfel încât cicatricea postoperatorie să fie disimulată într-un pliu natural al gâtului. În trecut se folosea abordul prin incizie verticală, de-a lungul marginii anterioare a m. sternocleidomastoidian, care avea avantajul unui acces mai facil, în schimb cicatricea postoperatorie era inestetică. Extirparea chistului branhial presupune desprinderea acestuia de pachetul vasculonervos al gâtului, iar în porţiunea sa superioară, de peretele lateral al faringelui şi de vârful apofizei stiloide. Acest lucru este foarte dificil în cazul chisturilor branhiale suprainfectate, care aderă la aceste structuri anatomice. Extirpat în totalitate, chistul branhial nu recidivează.
     Sunt citate cazuri de malignizare a chistului branhial. Totuşi, se consideră că, în fapt, ar fi vorba despre metastaze ganglionare cu conţinut chistic ale unor tumori maligne de la nivelul cavităţii orale sau orofaringelui, şi nu de transformarea malignă a epiteliului unui chist branhial.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.