Termenul „comă“ este derivat din grecescul komas, care înseamnă „somn profund“. În urma unei analize sumare, coma împărtăşeşte anumite caracteristici cu somnul persoanelor sănătoase. Observaţiile clinice dezvăluie puţine diferenţe între stările iniţiale de somnolenţă şi stupor, în dezvoltarea normală a stării de somn şi în evoluţia unei tulburări cerebrale care ulterior produce comă. Constatarea că stările patologice fac pacienţii mai puţin capabili să se trezească, în timp ce de la somnolenţa obişnuită ce precedă somnul se poate obţine o stare de vigilenţă completă nu este utilă din punct de vedere clinic şi nici nu reprezintă o aprofundare a cunoştinţelor fiziologice. În funcţie de gravitatea bolii sau de gravitatea lipsei de somn, această observaţie se poate aplica şi pacienţilor care intră într-o stare cunoscută sub numele de comă. (…)