Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Concentrarea mentală compulsivă

Viața Medicală
Dr. Alexandru TRIFAN vineri, 27 aprilie 2012
   Personalitatea obsesiv-compulsivă are un pattern bine studiat. Termenul de compulsie se referă atât la gânduri, cât şi la acţiuni. Marca principală a lor este repetiţia inepuizabilă şi revenirea imposibil de îndepărtat. Mai puţin evident este faptul că în spatele caruselului obsesiv stă o prăbuşire a concentrării mentale. Focalizarea acesteia din urmă necesită intrarea în joc a unei energii posibil intens deturnate şi absorbite de menţinerea gândurilor stagnante. Prin urmare, pentru a institui o psihoterapie, dat fiind că farmacoterapia este ineficientă la un obsesiv, trebuie să descoperim ce anume deturnează energia sa de concentrare. Vom încerca să facem acest lucru în analiza cazului următor.
   I. I., intelectual ajuns la jumătatea vieţii şi carierei sale, solicită consult pentru insomnie, nervozitate excesivă, divergenţele la locul de muncă ajungând până la altercaţii, intoleranţă faţă de nereguli fizice şi morale, cu alergie la nedreptăţi comunitare. Analiza longitu­dinală a developării simptomelor arată că, având un start idilic, la pubertate încep să se acumuleze fapte care-i antrenează existenţa către un curent nesigur, un şuvoi care ameninţă să-l scoată din centrul curgerii şi să-l împingă la margine unde se putea izbi în orice moment la maluri. Toate acestea se asociază cu o nedreaptă bulversare a valorilor în care fusese crescut. Din dorinţa de a înota cu capul deasupra torentului se agaţă cu tenacitate de speranţa că injustiţia poate fi învinsă de o muncă intelectuală încordată bazată pe nerenunţarea la valorile autentice pe care le vede din ce în ce mai mult trucate. Facultatea o parcurge ca un student „tocilar“ care, nevrând să iasă în evidenţă, consumă emoţiile negative produse de nerecunoaş­terea sau chiar inversarea rezultatelor asiduităţii sale. În mediul profesional este ostracizat pentru că nu face compromisuri de la aplicarea regulilor, nu se pliază la acordarea de avantaje necuvenite, cramponându-se de principii etice bagatelizate de colegi. În plan afectiv înregistrează eşecuri din cauza exigenţei cu care caută la partenere aceeaşi probitate şi sinceritate emoţională, decantată de rea-credinţă şi interes ascuns. Viaţa personală se desfăşoară într-o ordine desăvârşită, ghidată de un perfecţionism „la pătrat“, controlat cu stricteţe şi verificat de nenumărate ori.
   Cuplată cu un tratament tranchilizant, psihoterapia aplicată o perioadă lungă de timp şi cu rezultate parţiale a atacat excesul de perfecţionism şi de principialitate, înlocuind prudenţa chinuitoare prin calcule probabilistice „de bun-simţ“.
   Criteriile de diagnostic pentru tulburarea de perso­nalitate de tip obsesiv-compulsiv sunt următoarele: un profil durabil de perfecţionism şi inflexibilitate, începând de timpuriu în viaţa adultă şi prezent într-o varietate de contexte, după cum este indicat de cel puţin cinci criterii:
   (1) perfecţionism care interferează cu îndeplinirea sarcinilor, de exemplu, incapacitatea de a realiza un proiect din cauză că nu sunt satisfăcute standardele personale foarte stricte;
   (2) preocuparea pentru detalii, reguli, ordine, organizare sau orare, mergând până acolo că problema majoră a activităţii este pierdută;
   (3) insistenţa iraţională ca alţii să se supună exact modului său de a face lucrurile sau opoziţia sa iraţională de a permite altora să facă anumite lucruri din cauza convingerii sale că aceştia nu le vor face corect;
   (4) devoţiune excesivă faţă de muncă şi productivitate mergând până la excluderea activităţilor recreaţionale şi a amiciţiilor (nejustificat de necesităţi economice evidente);
   (5) indecizie – luarea hotărârilor este evitată, amânată, tergivesată. De exemplu, persoana nu-şi poate îndeplini la timp sarcinile din cauza ruminaţiei în legătură cu priorităţile (nu se include dacă indecizia se datoreşte necesităţii excesive de informaţie sau de reasigurare din partea altora);
   (6) hiperconştiinciozitate, scrupulozi­tate şi inflexibi­litate în legătură cu probleme de moralitate, etică sau valori (nejustificate prin identificarea culturală sau religioasă);
   (7) exprimare restrânsă a afecţiunii;
   (8) lipsa de generozitate în a oferi timp, bani sau cadouri când este probabil că nu va rezulta un avantaj personal;
   (9) incapacitatea de a renunţa la obiecte deteriorate sau inutile chiar când nu au valoare sentimentală.
   Într-o pagină tematică publicată în „Viaţa medicală“ nr. 34/2011, am arătat că inventarul tulburărilor obsesiv-compulsive (TOC) este cuprins în două clustere: al gândurilor recurente şi intruzive (obsesii) şi al ritualurilor de evitare (compulsii). Încercarea de a îndepărta gândurile şi ritualurile este invariabil urmată de creşterea tensiunii anxioase. Pacientul declară „sub jurământ“ convingerile sale privind validitatea sau veracitatea temerilor sale obsesive. Pe lângă o evoluţie fluctuantă, interesant este faptul că simptomele ob­sesive tind să-şi modifice conţinutul. Tocmai acest ca­rac­­ter face subtipizarea caducă. Totuşi, pe lângă „mie­zul tare“ simptomatic constituit din simetrie/tezaurizare, contaminare/curăţenie şi obsesii „pure“, Rasmussen şi Eisen au propus subspecii bazate pe rădăcini subiacente: • evaluare anormală a riscului • dubiu patologic • sen­timentul continuu de incompletitudine. De exemplu, unii pacienţi cu TOC au inaptitudinea de a distinge consecinţele, între posibil şi imposibil. Ca urmare, ei nu pot aprecia riscul potenţial, ceea ce creşte nivelul anxietăţii. Orice decizie de rutină poate fi paralizată de indecizie. Mai mult, senzaţia continuă de incompletitudine conduce la o irezistibilă tendinţă de a repeta anumite acţiuni, până când se apreciază că ar fi perfecte sau complete. La acestea se adaugă rigiditate psihică, constrângere afectivă, tendinţă excesivă de a asigura ordinea sau controlul şi atracţia pentru parcimonie.
   Orice terapeut care a avut pacienţi cu tulburări obsesiv-convulsive este deziluzionat de rezultatele obţinute prin administrarea agenţilor psihofarmacologici, pentru că, oricât ar fi ele de antidepresive sau anxiolitice, dau impresia pacientului că produc o diminuare a vigilenţei. Aceasta este o componentă nelipsită a mecanismelor de apărare împotriva anxietăţii şi a manifestărilor repetitive. Psihoterapia rămâne deci opţiunea de elecţie. La pacientul nostru strategia a fost inspirată atât din psihanaliză, cât şi din gestaltism. În prima etapă trebuie identificată sursa anxietăţii care produce compulsiile mentale. În cazul prezentat, această sursă a anxietăţii este existenţială: incompatibilitatea actuală cu aspiraţiile şi aşteptările create developmental. Starea de fapt este o insatisfacţie cronică ce diminuează până la anulare libidoul. Aplicând tehnica lui Frederick Pearls, am fixat pacientului mai multe ţinte. Mai întâi, obiceiul de a privilegia vizualizarea imaginilor şi a scenariilor imagistice inconştiente şi deconectarea de cuvintele antrenate de Eu. Dar multe obsesii sunt vizualizate ca scenarii anxioase, aşa că vizualizarea trebuie escortată de un simţ al actualităţii. Aceasta înseamnă să antrenăm la pacient performanţele unui calcul de probabilitate a producerii unui eveniment. Se recurge  din ce în ce mai mult la perioada de tăcere interioară contemplativă. Totul trebuie să se refere la persoana întâi singular, eliminând evaluările, judecăţile şi reflecţiile morale. Fenomenul este prezent în orice eşec, dar, când acesta are o durată indefinită, apar compulsiile-surogate sau compensatorii. Una din cele mai răspândite astăzi este „căsătoria“ cu munca. Cum eşecul existenţial este imposibil de influenţat, nu rămâne, după reflectarea lui în conştiinţă şi elucidarea lui cognitivă, decât recursul la psihoterapia recomandată de Frederick Perls, care se bazează pe teoria concentrării. Aceasta este de două feluri: pozitivă, spontană, liberă, firească, depinzând de libido, şi negativă, nocivă, obsesiv-compulsivă, rezultată din constrângerea Eului şi mare consumatoare de energie psihică deturnată, ducând inexorabil la epuizare. Diminuarea până la dispariţie a libidoului iniţiază, pe lângă depresie, o prăbuşire a contrării spontane pozitive şi ocuparea spaţiului rămas liber de către concentrarea negativă, constrictivă, obsesională. Ce am obţinut la acest pacient după o psihoterapie îndelungată? În primul rând, o revenire a energiei psihice către defileul pe care curge libidoul. Apoi, o reducere semnificativă a obsesiilor şi intruziilor negative. Eliberarea concentrării legate de acestea a făcut posibilă reluarea motivaţiei extraprofesio­nale şi creşterea ratei de găsire a unor soluţii, odată cu proiectarea într-un viitor mediu a preocupărilor de valorificare personală.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.