Întâlnirea anuală a Societății
Române de Pneumologie (SRP) a avut loc anul acesta la mijloc de
toamna, între 5 și 8 octombrie, la Poiana Brașov, unde aerul este
curat și poluarea minimă. Am avut plăcerea de a întâlni cu
această ocazie o comunitate de profesioniști uniți în dorința
lor de dezvoltare.
Lucrările s-au desfășurat în
șapte săli paralele și, în ciuda locației de interes turistic,
toată lumea era în săli sau în căutarea locului care găzduia
subiectul de interes. Desfășurarea de forțe pe care o implică
organizarea elegantă a unui astfel de congres, mai ales când locul
ales nu este construit special pentru asta, arată implicarea
conducerii SRP în dezvoltarea continuă a membrilor săi și sunt
sigură că nu le-a fost ușor. Și am mai observat un lucru: bucuria
participanților și organizatorilor de a fi împreună, laolaltă,
de a număra „bobocii“ proiectelor în care membrii societății
sunt implicați, cu rezultate uneori spectaculoase. Merită menționat
că România face parte din grupul select al țărilor în care
fumatul nu este permis în spațiile publice, iar acest lucru a fost
posibil în primul rând datorită implicării medicilor pneumologi.
Congresul a reprezentat o ocazie de a
demonta mituri și de a afla lucruri noi. Am aflat că plămânul nu
este steril, așa cum credeam acum un timp, ci are o microfloră, a
cărei compoziție se schimbă foarte mult în funcție de boala
acută sau cronică a pacientului, fiind de asemenea în relație cu
microbiomul intestinal. Tot la congres am aflat despre indicațiile
ultrasonografiei toracice și despre evoluția tratamentului
tuberculozei multidrog-rezistentă.
Am fost încântată să văd cum
grija față de pacient face ca tratamentul bolnavilor cu afecțiuni
pneumologice să fie gândit ca o componentă a abordării holistice.
Pacientul are deseori și alte afecțiuni cronice, iar reușita
terapeutică și starea de bine a acestuia pot fi asigurate doar dacă
se ține cont de toate elementele. Sesiunile comune cu specialiștii
din cardiologie, pediatrie, terapie intensivă, gastroenterologie,
medicina muncii, reabilitare respiratorie, asistenți medicali și
asociațiile de pacienți ne ajută pe toți să formăm echipe,
pentru ca succesul terapeutic al pacientului și satisfacția unei
decizii rapide a medicului de caz să fie o regulă. Oboseala cronică
a echipelor medicale și deznădejdea cu care privim fenomenul
migrației „creierelor medicale“ au fost contrabalansate de
bucuria de a revedea colegi și prieteni și de oportunitatea oferită
de a cunoaște oameni noi. Relațiile de prietenie ne dau energie și
susținerea colegilor și superiorilor ne ajută să facem față
provocărilor, indiferent dacă acestea sunt rezultatul sistemului
sau situației. Am văzut sesiuni create cu și pentru medicii
rezidenți și am observat dorința de a-i învăța și încuraja să
facă prezentări și să scrie articole științifice, să
contribuie la revista lor. Am văzut și recunoștința tinerelor
generații pentru maeștrii pneumologi, primiți cu ovații și
onorați pe măsura respectului pe care l-au câștigat în anii în
care au „construit“.
Un aspect interesant a fost abundența
de materiale tipărite sau în format electronic având ca scop
educația pacienților, cu siguranță rodul unei colaborări
eficiente cu sponsorii din industria farmaceutică, bolile cronice
fiind cele în care aderența la tratament este unul din elementele
succesului terapeutic.
M-am bucurat să văd că
participanții nu se rezumă la a vorbi despre mișcare și
respirație corecte, dar și aplică cele recomandate: în pauze, la
sesiuni speciale de reabilitare respiratorie și psihoterapie, dar și
cu ocazia primei ediții a „Crosului pneumologilor“.
Am încredere că medicii pneumologi
sunt parte din masa critică ce poate schimba societatea și vă
invit să luați în calcul participarea la congresele acestora,
chiar dacă una dintre condiții o reprezintă rezistența fizică:
lucrările chiar încep la ora opt dimineața și timpul de
prezentare chiar este marcat prin secundare nemiloase.
