Persoanele cu dizabilităţi (denumite în prezent persoane cu nevoi speciale) sunt cele care au deficienţe fizice, mintale, intelectuale sau senzoriale de durată, care, în interacţiune cu diverse bariere, pot îngrădi participarea deplină și efectivă a persoanelor în societate, în condiţii de egalitate cu ceilalţi (1).
Aceste persoane se prezintă la cabinetul de expertiză medicală (din cadrul caselor de pensii – de stat, al MAPN, MAI, SRI, Avocaţilor etc., cabinete private sau din cadrul primăriei de domiciliu) și beneficiază de venituri de înlocuire a salariului (pensie de invaliditate, pentru persoanele cu vechime în muncă), de indemnizaţie de handicap (indemnizaţie pentru persoane cu nevoi speciale) și de drepturi conexe.
Pensia de invaliditate se încadrează în trei categorii:
- Gradul III – pacientul cu deficit funcţional mediu are dreptul să lucreze cu jumătate de normă;
- Gradul II – pacientul cu deficit funcţional accentuat nu are dreptul de a munci;
- Gradul I – pacientul cu deficit funcţional grav, fără capacitate de autoservire, cu însoţitor (4, 5).
În ceea ce privește handicapul, sunt descrise patru categorii: ușor, mediu, accentuat și grav – cu și fără însoţitor (1).
Pacientul cu afecţiuni oftalmologice are dreptul atât la certificat de handicap, cât la pensie de invaliditate, în funcţie de cri­teriile aflate în vigoare. Criteriile medicale sunt stabilite de un grup de lucru format din medici experţi și profesori universitari din domeniul respectiv și sunt aprobate prin lege (Criterii și norme de diagnostic clinic, funcţional și de evaluare a capacităţii de muncă, anexa la HG nr. 155/2011, Monitorul Oficial nr. 224 bis/31.03.2011, respectiv Ordinul nr. 707/538 din 2014) (2, 3).
Fiecare dintre casele de pensii mai sus menţionate, precum și firmele private de asigurări își elaborează propriile criterii de evaluare a solicitantului. În sistemul public de pensii, criteriile de evaluare sunt elaborate la Institutul Naţional de Expertiză medicală.
Primul lucru pe care îl face un medic expert în asigurări în faţa unui pacient cu probleme oftalmologice este să îl evalueze și să îi stabilească un diagnostic funcţional, care exprimă severitatea tulburărilor funcţiei vizuale. Evaluarea medicală este obligatorie, este cuprinsă în fișa postului și se efectuează prin examen clinic direct și prin analiza actelor medicale furnizate de solicitant (4, 5, 7, 8).
În expertiza medicală a pacienţilor cu probleme oftalmologice, folosim ca parametri cuantificabili acuitatea vizuală (AV) și câmpul vizual (CV) la ochiul cel mai bun și cu corecţia utilă cea mai bună. Se iau în considerare și elemente neurologice sau oncologice, indiferent de AV (2, 3, 7, 8).
Criteriile medicale de evaluare în vederea obţinerii indemnizaţiei de persoană cu nevoi speciale (handicap) diferă foarte puţin și pot fi consultate online, în cadrul Ordinului nr. 707/538 din 2014 (3). Cataracta operabilă, glaucomul, ochiul dureros, afecţiunile oftalmologice curabile chirurgical nu au fost încadrate de legiuitor în grad de invaliditate sau de handicap. Deficienţa vizuală este dificil de evaluat, din cauza însumării factorilor etiologici contributivi, a impactului psihologic și a comorbidităţilor. Pacientul care are această suferinţă va fi examinat cu răbdare, cu blândeţe și va fi întrebat ce dorește să facă în viitor. Foarte mulţi pacienţi doresc să lucreze în continuare.

CRITERII MEDICALE DE EVALUARE ÎN VEDEREA OBŢINERII PENSIEI DE INVALIDITATE

Cazuri care au impresionat

Caz 1. Pacient de 35 de ani, broker de asigurări, a pierdut brusc vederea la ambii ochii. A insistat să lucreze de acasă, pe laptopul pe care îl setase pe „comenzi vocale” (această opţiune există la toate computerele) și nu s-a pensionat. A luat doar certificat de handicap, cu însoţitor angajat și plătit de primărie.
Caz 2. Pacient de 58 de ani, fără serviciu, a dezvoltat o cataractă bilaterală. Nu avea bani să se opereze, dar nici nu putea fi pensionat cu acest diagnostic. A trebuit să strângă bani de la rude pentru a se opera la un ochi. S-a angajat și după trei ani s-a operat și la al doilea ochi.
Caz 3. Pacient cu accident de muncă ce a constat în pierderea unui ochi, pensionat de boală gradul II. După un an, la revizuire, a fost depensionat (pentru că avusese timp să se adapteze la vederea monoculară și pentru că așa prevăd criteriile). Mi-a replicat: „Doamna doctor, dar nu mi-a crescut ochiul la loc!”.
La cabinetul de expertiză medicală întâlnim cazuri extrem de diverse, dar care uneori nu se încadrează în aceste criterii. Am dori un sprijin din partea colegilor oftalmologi pentru elaborarea unor criterii de încadrare pentru pacienţii cu ptoze palpebrale, cu modificări estetice mari (după multiple operaţii), pentru ochiul dureros, pentru pacienţii cu cataractă (dacă nu vom avea plata integrală a cristalinului artificial din partea CNAS).