Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Despicătura labială bilaterală. Intervenţie prin tehnica Asensio

Viața Medicală
Dr. Rodolfo ASENSIO vineri, 1 august 2014
Viața Medicală
Dr. Octavian DINCĂ vineri, 1 august 2014
Viața Medicală
Dr. Cristian VLĂDAN vineri, 1 august 2014
Viața Medicală
Prof. dr. Alexandru BUCUR vineri, 1 august 2014

Despicătura labială bilaterală se numără printre malformaţiile congenitale cele mai frecvente. Tratamentul este chirurgical, una dintre tehnici fiind iniţiată de prof. dr. Oscar Asensio del Valle, în 1953. Descrierea etapelor operatorii, ilustrată cu o prezentare de caz din experienţa proprie, este realizată în articolul semnat de colectivul Clinicii de chirurgie oro-maxilo-facială a UMF „Carol Davila“ Bucureşti.

   Despicăturile labio-maxilo-palatine sunt considerate printre malformaţiile congenitale cele mai frecvente, având în vedere o incidenţă de un caz la 800–1.000 de nou-născuţi în populaţia albă, şi de 1,5 cazuri la 800–1.000 de nou-născuţi în populaţia asiatică; malformaţia este mai puţin întâlnită la afro-americani, cu o incidenţă de 1,5 cazuri la 2.500 de nou-născuţi.
   Despicătura labială – atât cea unilaterală, cât şi cea bilaterală – se poate asocia cu despicătura palatină într-o proporţie de 70%. Forma unilaterală are cea mai mare incidenţă, fiind şi mai frecventă la sexul masculin, în timp ce forma bilaterală este diagnosticată în aproape 30% din cazuri şi este mai frecventă la sexul feminin.
   Una dintre cauze este transmiterea ereditară, care joacă un rol foarte important, reprezentând peste 20% din cazuri, atunci când unul dintre părinţi este purtător, şi 33% din cazuri când ambii părinţi sunt purtători. Alţi factori care influenţează apariţia unor astfel de malformaţii sunt nutriţia, consumul de droguri, agenţii infecţioşi, dar pot fi şi forme idiopatice. De asemenea, această malformaţie poate fi asociatăFig. 2 – Marcare preoperatorie cu diferite sindroame, precum Pierre-Robin, Patau, trisomiile 13, 15 sau 21(Down), Klippel-Feil, Opitz.
   Tratamentul este chirurgical şi este împărţit în diferite faze pe parcursul dezvoltării osoase a copilului. Tehnica Asensio a fost iniţiată în Antigua (Guatemala) în anul 1953, la Centrul de stomatologie infantilă, de prof. dr. Oscar Asensio del Valle, care a practicat această tehnică timp de 50 de ani.

 

Prezentare de caz

 

   Un pacient în vârstă de 2 ani şi 3 luni, de sex masculin, care s-a născut hipoponderal, fără antecedente heredo-colaterale importante, se prezintă la clinica noastră. La momentul consultului, copilul prezintă întârziere în dezvoltare şi creştere, dificultăţi în alimentaţie, locomoţie şi fonaţie Fig. 3 – Disecţia bontului lateral(articularea silabelor şi a cuvintelor).
   În urma examenului clinic se stabileşte diagnosticul de despicătură labială bilaterală completă, simetrică în relaţie cu liniile canthale interne şi aripile nazale, având aceeaşi distanţă de la aripa nazală la arcul lui Cupidon. În urma examinării orale se obiectivează o despicătură palatină bilaterală completă şi deviaţia pre­maxilei către partea dreaptă (fig. 1).

 

Tehnica chirurgicală Asensio

 

Marcarea preoperatorie

 

   Premaxila şi prolabiumul. Se începe cu identificarea centrului filtrumului în prolabium (A) şi arcul lui Cupidon, echidistante faţă de punctul (A), identificate cu literele (B şi C), care, în funcţie de vârsta pacientului, se vor plasa la o distanţă de 2–4 mm faţă de centru. Se identifică limita dermo-mucoasă, reprezentată prin literele (D şi E) la nivelul bazei piramidale a colu­melei; la 3 mm distanţă de acestea, înFig. 4 – Disecţia bazelor aripilor nazale direcţia mucoasei nazale, se află punctele (F şi G) (fig. 2).
   Bonturile laterale. Se identifică arcului lui Cupidon în bonturile laterale, marcate cu litere (B1 şi C1), bazele aripilor nazale (D1 şi E1) şi punctul mucozal care se află la limita dintre tegumentul labial şi cel al bazei aripii nazale (F1 şi G1) (fig. 2).

 

Disecţia

 

   Începând cu bontul lateral, se realizează unirea punctelor (B1, F1, D1) pentru a forma un triunghi cu bază superioară, care trebuie înlăturat printr-o incizie cu grosime totală, cu expunerea planului muşchiului orbicular. Ca rezultat al acestei incizii se va obţine noul tubercul al vermilionului (fig. 3).
   În continuare, se realizează o incizie la nivelul crestei alveo­lare la limita dintre mucoasa orală şi cea nazală F1 (G1) şi, printr-o disecţie boantă, atraumatică, se desfiin­ţează inserţia eronată de la nivelul Fig. 5 – Disecţia prolabiuluibazei aripii nazale (fig. 4).
   Ulterior dezinserţiei adecvate a bazelor aripilor nazale, se începe cu extinderea inciziei anterioare până la nivelul meatului nazal inferior, obţinându-se astfel eliberarea completă a complexului alar, pentru a permite avansarea şi rotaţia către premaxilă (fig. 4).
   Pentru efectuarea disecţiei prolabiumului, iniţial se localizează un punct de tracţiune în regiunea anterioară a mucoasei acestuia şi apoi se realizează o incizie unindFig. 6 – Refacerea bazelor aripilor nazale punctele (D–B) şi (E–C) până la nivelul şanţului gingival, cu o direcţie paralelă cu frenul labial superior. Cu ajutorul acestor lambouri se va reface continuitatea mucoasei labiale.
   La nivelul inciziilor anterioare (D–B) şi (E–C) se practică extinderea până la punctele (F şi G) şi respectiv (E şi G), care, odată unite, vor permite o poziţionare corectă a bazelor aripilor nazale(fig. 5).
   În final, se realizează tunelizarea şi sutura subcutanată a prolabiumului, cu scopul de a uni lambourile de muşchi orbicular şi de a le ancora la spina nazală anterioară pentru a obţine o restaurare musculară corectă.

 

Reconstrucţia

 

   Primul pas este reconstrucţia bazelor aripilor nazale, prin prinderea unui fir de sutură orizontal în „U“ de la aripa nazală dreaptă către aripa stânga, ancorându-le printr-un punct transfixiant la spina nazală anterioară, readucând astfel bazele aripilor nazale în poziţia adecvată. Această sutură se menţine minimum cinci zile postoperator (fig. 6).
Fig. 7 – Miorafia muşchiului orbicular   Ulterior, se continuă cu miorafia muşchiului orbicular, acest timp operator fiind de o importanţă deosebită, deoarece va conferi stabilitate şi echilibru regiunii nazo-labiale. Se începe de la baza columelei şi se continuă prin tunelizarea efectuată anterior în premaxilă, terminând aproximativ la nivelul vermilionului, prin puncte de sutură verticale duble (fig. 7).
   În final, se restabileşte continuitatea planşeului nazal şi a tegumentului, începând cu unirea corespunzătoare a punctelor (F1, F) şi (G1, G), aşa cum sunt prezentate în fig. 8.
   Pentru a reface tuberculul vermilionului, iniţial trebuie relaxate lambourile, realizând incizii de descărcare până la obţinerea unui echilibru între vermilion şi arcul lui Cupidon.

 

Postoperator

 

Fig. 8 – Unirea punctelor (F1, F) şi (G1, G)   Tehnica nu prezintă complicaţii postoperatorii majore, imediate sau tardive, evoluţia postoperatorie fiind de regulă favorabilă. Postoperator, se restabileşte echilibrul între arcul lui Cupidon şi vermilion, în ciuda proeminenţei premaxilei (fig. 9).
   Refacerea funcţionalităţii se obţine odată cu creşterea copilului.
   Pentru perioada postoperatorie se recomandă ca membrele superioare ale copilului să fie prinse cu atele, evitând astfel autotraumatizarea regiunilor labiale operate.
   Toaleta şi pansamentul plăgilor chirurgicale se realizează de două ori pe zi cu ser fiziologic şi unguent cu antibiotice. Firele de sutură se suprimă după şapte zile.

 

Concluzii

 

   Conform tehnicii Asensio, tratamentul despicăturii labiale bilaterale complete are ca obiective menţinerea simetriei şi înălţimii labiale, refacerea complexelor alare, refacerea muşchiului orbicular şi reconstrucţia tubercului vermilionului, având ca bază principiul refacerii anatomice, fiziologice şiFig. 9 – Aspectul clinic postoperator funcţionale a buzei şi a nasului.
   Obţinerea unui rezultat adecvat se bazează pe cunoaşterea în amănunt a anatomiei regiunii, ţinând cont de parametrii specifici, care, prin refacerea echilibrului şi a simetriei zonei, vor asigura funcţionalitatea şi estetica complexului nazo-labial.
Bibliografie

1. Asensio OE. Labio leporino y paladar hendido. Acta Odontol Venez. 1971;9(3):229-42

2. Asensio O. Labio leporino unilateral: tecnica quirurgica para su correccion. Revista Guatemalteca de Estomatologia. 1972;2(2)

3. Asensio O. Variation of the rotation-advancement operation for repair of wide unilateral cleft lips. Plast Reconstr Surg. 1974;53(2):167-73

4. Millard R. Cleft craft: the evolution of its surgery – the unilateral deformity, The Asensio technique for unilateral cleft lip. Vol. 1. 1976;408-12

5. Monserat Soto ER, Tovar Mattar R. Labio hendido. Acta Odontol Venez. 2001;39(3)

6. Mulliken JB. Repair of bilateral complete cleft lip and nasal deformity – state of the art. Cleft Palate Craniofac J. 2000;37(4):342-7

7. Navarro Vila C. Tratado de cirugía oral y maxilofacial. Aran Producciones, Madrid, 2009;985-1022

8. Penfold C, Domínguez-González S. Bilateral cleft lip and nose repair. Br J Oral Maxillofac Surg. 2011;49(3):165-71

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.