În prezent,
România cunoaște o scădere a acoperii vaccinale, cauzele fiind multiple. Cea
mai evidentă dintre ele pare a fi refuzul părinților, aici identificând două
categorii de părinți: educați și analfabeți. Părinții educați se lasă
influențați de campaniile antivaccinare, duse în special pe rețelele de
socializare, în care se implică inclusiv așa-zise vedete, pe principiul că la
fotbal, politică și medicină ne pricepem cu toții. Acești părinți sunt atât de
convinși de respectivele campanii, încât semnează în foaia copilului că refuză
vaccinarea și își asumă răspunderea. La o analiză mai atentă a situației,
aceștia ar trebui să-și dea seama că ei înșiși au beneficiat de avantajul
vaccinării în mica copilărie și că nu au niciun motiv de a refuza copiilor lor
aceste beneficii.
În cazul
părinților analfabeți, proveniți din populații cu probleme socio-economice,
refuzul nu vine în mod direct, ei chiar afirmând că se vor prezenta cu copilul
la vaccin, dar practic vin la cabinet doar atunci când copiii sunt bolnavi și
nu pot fi vaccinați.
Poate părea
incredibil, dar există și medici care se opun vaccinării. De regulă, aceștia
sunt cei care preferă tratamentele alternative gen homeopatie sau naturopatie.
Din discuțiile cu homeopații, am înțeles că ei se opun vaccinării pentru că
„vaccinul modifică modul reacțional al organismului“. Din păcate, aceștia uită
că și boala în sine face același lucru, iar urmările ei sunt cu mult mai severe
decât toate reacțiile adverse ale vaccinului. De exemplu, în urmă cu câțiva
ani, o epidemie de poliomielită din Thailanda a lăsat în urmă peste o sută de
decese și peste o mie de copii cu sechele neurologice. Și atunci se pune
întrebarea: Ce este mai bine pentru copil, să-i modifici „modul reacțional
cronic al organismului“ vaccinându-l, sau să-l lași să facă boala respectivă,
riscând să rămână cu sechele serioase sau chiar să moară?
O altă problemă
a scăderii acoperirii vaccinale o reprezintă lipsa periodică a vaccinurilor,
cauzată de sincopele în aprovizionarea cu vaccin de la Ministerul Sănătății,
respectiv direcțiile de sănătate publică.
Ca medic de
familie direct implicat în imunizarea pacienților încerc să cresc rata
vaccinărilor, convins fiind că acest lucru este benefic pentru pacienții mei.
Cea mai mare problemă o întâmpin în cazul sugarilor proveniți din populația
defavorizată socio-economic, în special din rândul populației rrome. Încerc
prin tot felul de metode să motivez mamele să vină cu copiii la cabinet. Una
din metodele care a avut succes, dar numai în cazul fetițelor, a fost să cumpăr
un pistol de montat cercei și cercei medicinali și să-i ofer fetițelor la
efectuarea completă a primului ciclu de vaccinare (primele patru doze efectuate
la cabinet până la vârsta de 12 luni). Din punct de vedere economic, am pierdut
peste zece lei per copil din cei 40 de lei oferiți de minister pentru aceste
vaccinuri, dar am înregistrat un boom al vaccinărilor. Nu pot spune însă că
această metodă a fost sută la sută eficientă și nici recomandabilă în
majoritatea cazurilor.
Din discuțiile
cu colegii, am aflat că unii medici de familie se deplasează acasă la sugari
pentru a-i vaccina. Întrucât această metodă consumă energie și timp (este
indicată doar în cazul campaniilor ocazionale, nu de rutină) ea nu poate fi
recomandată la scară largă și pe timp nelimitat, mai ales că, la intervale bine
stabilite, este nevoie de prezența sugarului în cabinet, pentru bilanțul de
sănătate (măsurarea perimetrelor cranian, toracic, a taliei și cântărirea).
În concluzie,
nu consider suficient interesul și profesionalismul medicului de familie pentru
creșterea acoperirii vaccinale, aici fiind nevoie și de intervenția organelor
competente la nivel național. Sunt necesare campanii naționale de explicare a
beneficiilor vaccinării și riscurilor la care sunt expuși copiii nevaccinați.
Mai mult, după modelele din Statele Unite ale Americii și Franța, unde
vaccinarea a devenit obligatorie prin lege, și în România ar putea fi elaborate
legi care să oblige părinții să se prezinte cu copiii la cabinete în vederea
vaccinării. Se pare că noua lege a vaccinării, care se află în dezbatere, va
aduce sancțiuni împotriva părinților care refuză vaccinarea obligatorie a
copiilor prin programul național de vaccinare. La baza acestei obligații, ar
putea sta dreptul copiilor la o viață sănătoasă, precum și împiedicarea
propagării unui agent patogen contagios în populație.
Merită să
menționăm, în final, ca o dovadă în plus că vaccinurile sunt eficiente, că
imunoterapia este singura metodă medicală care a eradicat o patologie –
variola.
Medicii de familie, dar și cei de alte
specialități, interesați să publice la această rubrică sunt invitați să ne
scrie la
adresa inprimalinie@viata-medicala.ro
