Newsflash
Ars Medici

Emergenţa globală a bolilor infecţioase

de Prof. dr. Constantin CIUFECU - dec. 28 2011
Emergenţa globală a bolilor infecţioase
    Emergenţa microorganismelor reflectă dinamica biologică a microorganismelor, o componentă importantă a evoluţiei acestora. La început, a scăpat atenţiei, emergenţa manifestându-se în zone restrânse, cu incidenţă redusă, la distanţă (în spaţiu şi timp), iar investigaţiile s-au limitat la focare. În absenţa supravegherii globale (noţiune apărută şi dezvoltată în a doua jumătate a secolului trecut), omenirea a plătit un tributul greu – vieţi, complicaţii, temeri şi panică, dezorganizarea activităţilor societăţii umane. În absenţa cunoaşterii distribuţiei cazurilor, fenomenul nu a atras atenţia cercetării şi nu a generat întrebarea pe care şi-o pune omenirea în faţa unui fenomen necunoscut cu care este confruntată. În ultimul timp, continuă să apară pe glob noi cazuri de boli transmisibile la om, unele concentrându-se mai mult decât altele în anumite zone. Identificarea bolilor emergente, în aşa-zisele „zone calde“ ar fi justificat şi orientat instituirea măsurilor de supraveghere şi control. Emergenţa bolilor infecţioase reprezintă o povară reală pentru economia globală şi sănătatea publică.

   Rolul factorilor socio-economici, ambientali şi ecologici, deşi incriminat, nu a fost studiat, în încercarea de a înţelege prin studii comparative, modelul actual temporal şi spaţial al emergenţei bolilor infecţioase pe glob. „Zonele calde“, în care îşi fac apariţia mai frecvent bolile infecţioase transmisibile sunt reprezentate de Asia, Africa Tropicală, America Latină, zone în care densitatea populaţiei (mai ales săracă) a crescut şi creşte în continuare, sugerând rolul crucial pe care demografia îl joacă în emergenţă. Recent, K. Jones şi colab. au analizat sistematic şi cantitativ modelul global al emergenţei, renunţând la studiile de până acum, care investigau doar cazuri şi focare. Au fost colectate informaţiile despre orice boală infecţioasă, orice focar epidemic asociat cu „patogeni noi“ sau cu variante ale acestora: bacterii, virusuri, protozoare, fungi şi helminţi. În final, au fost reţinute pentru analiză 335 de astfel de evenimente, pe perioada 1940–2004. Au predominat bacteriozele (182 de evenimente), virozele (85), urmate de protozoare (36), fungi (21) şi helminţi. Cel mai mare număr de evenimente a fost înregistrat în SUA, ceea ce atrage atenţia asupra eficacităţii supravegherii, comparativ cu restul globului, scoţând în evidenţă şi subraportarea din celelalte regiuni ale globului. 60,3% din totalul evenimentelor au fost determinate de agenţi zoonotici cu origine în rezervorul animal nedomesticit şi cu creşteri semnificative în timp; 54,3% din evenimente au fost cauzate de bacteriilor şi ricketsii şi doar 25,4% de virusurilor şi prioni. Numărul evenimentelor a crescut continuu de la data începerii studiului, cu un maximum în 1980, foarte probabil favorizat de infecţia HIV/SIDA. Bolile transmise prin vectori au înregistrat un procent de 22,8% pe întreaga perioadă (28,8% în 1990). O creştere continuă s-a notat şi în cazul infecţiilor determinate de microbi rezistenţi la antibiotice.

   Rezultatele studiului amintit validează astfel ceea ce se ştia referitor la rolul factorilor sociali şi economici în emergenţă. Factori predictivi, cu valoare semnificativă, sunt densitatea populaţiei şi biodiversitatea zoonozelor din viaţa sălbatică. Riscul pe care acestea din urmă îl prezintă, alături de bolile transmise prin vectori, în zonele cu latitudini scăzute, este cu atât mai mare cu cât supravegherea şi raportarea sunt mai deficitare.    Constatările atrag atenţia asupra investiţiilor necesare în supravegherea epidemiologică, în capacitatea de detecţie şi identificare a infecţiilor transmisibile, cu precădere în zonele calde ale globului. Problema emergenţei bolilor infecţioase transmisibile reprezintă, în fond, problema omenirii, a fiecărei ţări, a fiecăruia dintre noi.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe