Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Epidemiologia diabetului zaharat tip 1 al copilului în România (2)

Viața Medicală
Prof. dr. Viorel ŞERBAN vineri, 26 mai 2017
Viața Medicală
Conf. dr. Adrian VLAD vineri, 26 mai 2017
Viața Medicală
Prof. dr. Romulus TIMAR vineri, 26 mai 2017

Diabetul zaharat tip 1 pediatric la nivel mondial

 

     Cu aproximativ un deceniu înainte de apariția Registrului Român de Diabet al Copilului, au fost inițiate studii multicentrice, mai întâi în anul 1980, în Europa (EURODIAB Collaborative Study Group), și în 1990 în lume (DIAMOND Project). În primul grup a fost inclusă și zona București, reprezentată de acad. Constantin Ionescu-Tîrgoviște, incidența menționată pentru aceasta fiind de 4/100.000/an.
     Primele date ale EURODIAB au apărut în Lancet, în anul 1992 (12), și se refereau la incidența DZ tip 1, la copiii cu vârsta sub 15 ani, nou diagnosticați, între anii 1988 și 1990, în 24 de regiuni geografice din Europa și Israel. A fost identificat un număr total de 3.060 de asemenea copii, calculul incidenței evidențiind mari diferențe între regiuni; de exemplu: 4,6/100.000/an, în nordul Greciei față de 42,9/100.000/an în două regiuni din Finlanda. S-a mai constatat că incidența în partea de Sud a Europei era mai mare decât se crezuse, cu un vârf în insula italiană Sardinia (30,2/100.000/an), pe când, în estul continentului, aceasta era scăzută.
     Între anii 1989 și 1994, EURODIAB includea 44 de centre europene și din Israel, cu 28.000 de copii cu DZ tip 1, dintre care, 16.362 erau nou diagnosticați în această perioadă. Rezultatele cercetării au confirmat marile deosebiri în incidența DZ tip 1, în funcție de zonă: 3,2/100.000/an în Fosta Republică Iugoslavă Macedonia față de 40,2/100.000, tot în două centre finlandeze. Incidența crescuse cu o rată anuală de 3.4/100.000 (în unele țări, mai mare), înregistrându-se diferențe între grupele de vârstă (6,3/100.000/an, la grupa 0–4 ani; 3,1/100.000/an, la 5–9 ani; 2,4/100.000/an, la 10–14 ani). Două concluzii reieșeau, și anume: a) se confirma diferența dintre centre, în ceea ce privește incidența și b) se constata tendința ei anuală de creștere. În anul 2009, Patterson și colaboratorii (13) publică alte rezultate ale EURODIAB Study Group, în care, pe baza unui număr de 20 de registre din 17 țări, cu 29.311 cazuri nou diagnosticate în perioada 1989–2003, s-a arătat că incidența DZ tip 1 a crescut, de asemenea, cu o rată anuală medie de 3,9%, cu atât mai mare, cu cât vârsta copiilor era mai mică. Studiul prognoza că, în anul 2020, numărul cazurilor noi, în Europa, va fi de 24.400, în comparație cu 15.000, câte erau în 2005, și că numărul total va spori de la 94.000 (în 2005), la 160.000 (în anul 2020).
     The DIAMOND project, cronologic cel de-al doilea mare studiu multicentric, a fost inițiat de OMS în anul 1990, pentru evaluarea implicațiilor DZ tip 1 asupra sănătății (14), având ca obiectiv principal descrierea incidenței acestei boli la copil. În anul 2000, DIAMOND a publicat un prim raport (14, 15), care a cuprins incidența DZ tip 1 la copiii cu vârsta ≤14 ani. Studiul s-a desfășurat în perioada 1990–1999 și a cuprins 19.164 de cazuri din 50 de țări, analizând o populație totală de 75,1 millioane copii (se estimează că 4,5% din populația lumii sunt copii cu această vârstă). S-a constatat o evidentă variabilitate a valorii incidenței, cu mari diferențe între țări: de la 0,1/100.000/an, în China și Venezuela, la 36,5/100.000/an, în Finlanda și 36,8/100.000/an, în Sardinia. Aproximativ jumătate din țările Europei au raportat cifre cuprinse între 5 și 10/100.000/an, la restul ele fiind mai mari. De asemenea, s-a constatat un gradient între nordul (incidențe mari) și sudul Europei (incidențe mai mici), cu excepția Sardiniei. Incidență foarte înaltă (>20/100.000an) a DZ tip 1 a fost depistată în Suedia, Norvegia, Portugalia, Marea Britanie, Canada și Noua Zeelandă. Și în SUA s-au descoperit diferențe (între centre), în general, cifrele fiind cuprinse între 10 și 20/100.000/an. Același studiu DIAMOND a arătat că, la majoritatea populațiilor, incidența DZ tip 1 crește cu vârsta, cea mai mare fiind înregistrată la subgrupa 10–14 ani (cazul multor țări, inclusiv al României). Iar, în SUA, Studiul SEARCH (citat de 14), a raportat că incidența DZ tip 1 la copii, în anii 2002–2003, era de 14,3/100.000/an, la grupa 0–4 ani, de 22,1/100.000/an, între 5 și 9 ani și de 25,9/100.000/an, la grupa 10-14 ani.
     În cadrul țărilor cu componentă insulară și continentală a teritoriului lor, s-a constatat că incidența este mai mare în insule, față de zonele continentale, exemplul elocvent fiind Sardinia (raport 3-5/1, față de Italia continentală), dar situații similare întâlnindu-se și în Portugalia, Noua Zeelandă și China. Autorii suspectează că aceste deosebiri sunt consecința unui cumul de factori diferiți: genetici, de mediu și comportamentali. Ei mai consideră că, în țările care suferă schimbări sociale rapide, expunerea, în ritm înalt, a populației, la factori posibil diabetogeni pentru DZ tip 1, poate fi o explicație a creșterii incidenței.
     În decursul timpului, diferențele răspândirii DZ tip 1 au fost confirmate, de nenumărate ori, de aproape toate studiile publicate în lume (16–21). Fenomenul de creștere a incidenței a fost evidențiat pretutindeni, indiferent de valoarea acestuia (17), din Estonia (18) și Muntenegru (19), până în Australia (20) și Israel (21).
     În anul 2014, Patterson și colaboratorii (16), referindu-se la Atlasul IDF, ediția a 6-a (2013), menționează că acesta a fost întocmit, în special, pe baza datelor raportate de registrele naționale de DZ tip 1, dar că, acolo unde acestea nu au fost disponibile, incidența DZ tip 1 la copil a fost apreciată prin estimări și extrapolări din datele altor țări, considerate a avea caracteristici similare. Din acest Atlas, reiese că datele au fost disponibile în proporție de 76% din țările Europei, dar numai în 8% în țările Africii sub-sahariene. Astfel, estimativ, s-a considerat că, în lume ar exista aproape 500.000 de copii (<15 ani) cu DZ tip 1, dintre care 129.000 în Europa și 108.7000 în America de Nord. Țările cu cel mai mare număr de cazuri nou diagnosticate anual ar fi SUA (13.000), India (10.900) și Brazilia (5.000).
     Cunoscând natura, în mare măsură estimativă a datelor apărute în literatură, putem afirma că incidența DZ tip 1 la copil în România a fost fie subestimată (16), fiind luate în seamă date mai vechi, ce analizau copiii din perioada 1992–1995, când incidența fusese de 3,57/100.000/an (1), fie supraestimată (22, folosind date adaptate după atlasul IDF din 2013), situând țara noastră la o incidență de aproximativ 15/100.000/an (egală cu Slovenia, Cipru și Israel). Conform acelorași surse, în anul 2014, incidența ajunsese, în Finlanda, la aproximativ 65/100.000/an (tot cea mai mare din lume), fiind urmată, în ordine, de Sardinia, Canada și Suedia.
     Dar, indiferent de cifre, câteva constatări sunt sigure, și anume: numărul copiilor cu DZ tip 1 a fost și este în creștere, la toate grupele de vârstă (riscul cel mai mare fiind înregistrat, ca și în România, între 10 și 14 ani) și există diferențe între zone geografice. Desigur, estimările și prognozele sunt binevenite, dar este datoria fiecărei țări să-și verifice situația exactă, să ia măsurile ce se impun, în prezent, și să se pregătească pentru viitor, ceea ce unele țări fac, iar altele, din păcate, nu.

 

Concluzii

 

     Având în vedere particularitățile morfologice, funcționale și psihologice ale copilului, precum și continua sa transformare, caracteristică procesului de creștere și dezvoltare, DZ tip 1 pediatric reprezintă o problemă importantă, din punct de vedere medical, social și psihologic.
     România este una dintre țările în care, în fiecare an, este întocmit un registru de DZ al copilului, realizat de Grupul de Studiu ONROCAD.
     La data de 31.12.2015, în țara noastră exista un număr de 2.937 de copii cu vârsta între 0–17 ani cu DZ, dintre care 2.878 (98%) cu tip 1, 51 (1,7%) cu tip 2 și 8 (0,3%) cu tipuri rare. În cursul anului 2015, în Registrul Român de Diabet al Copilului au fost înregistrate 421 cazuri noi de DZ, dintre care 412 (97,9%) cu tipul 1. Incidența DZ tip 1 la copilul cu vârsta 0–17 ani a fost de 10,27/100.000/an.
     Pe regiuni geografice și istorice, situația incidenței DZ tip 1 este următoarea: 11,68/100.000/an în Transilvania, 9,89/100.000/an în Muntenia și 9,16/100.000/an în Moldova.
     În funcție de vârstă și gen, cea mai mare incidență (14,41/100.000/an) este întâlnită la grupa 10–14 ani, urmată, în ordine, de grupele 5–9 ani (11,98/100.000/an), 15–17 ani (7,82/100.000/an) și 0–4 ani (5,49/100.000/an). Este de notat creșterea importantă a numărului de cazuri la grupa de vârstă cea mai mică (0–4 ani). În România, incidența DZ tip 1 este discret mai mare la băieți comparativ cu fetele.
     În ultimele două decenii, incidența a crescut: la copiii <15 ani, de la 3,57/100.000/an, în perioada 1992–1995, la 10,78/100.000/an, în anul 2015, iar la grupa <18 ani, de la 6,05/100.000/an, în 2002, la 10,27/100.000/an, în 2015.
     Cu toate că etiopatogenia DZ tip 1 este ipotetică, creșterea accelerată a incidenței sale, în doar câteva decenii, peste tot în lume, inclusiv în România, poate fi pusă, mai degrabă, în seama unor factori din mediu (toxici, poluanți, alergizanți etc.), incriminabili în amorsarea procesului autoimun pancreatic, și nu a modificărilor genetice, care, se știe, se produc în perioade de timp incomparabil mai îndelungate. În această logică, se poate prevedea că tendința ascendentă se va menține și în viitorul apropiat (cel puțin).
     În consecință, este evidentă necesitatea unor măsuri de creștere a resurselor materiale destinate acestui domeniu, precum și a numărului de pediatri-diabetologi, formați pe o cale mai scurtă, dar după o pregătire intensă (repetăm, nu numai prin rezidențiat).

 


grupul de studiu ONROCAD

 

N.A.: Autorii le mulțumesc, pe această cale, tuturor membrilor grupului de studiu ONROCAD alcătuit din medici pediatri, diabetologi și endocrinologi, fără a căror contribuție întocmirea Registrului Român de Diabet al Copilului ar fi fost imposibilă. Structura grupului de studiu ONROCAD a suferit modificări de-a lungul anilor, ultima sa formulă fiind: Eva Pahonțu, Nicoleta Oarga (jud. Alba), Mariana Ghenof, Etelka Koos (jud. Arad), Adriana Tuțescu (jud. Argeș), Gabriela Fetecău (jud. Bacău), Amorin Popa, Larisa Dumbravă (jud. Bihor), Liliana Buta (jud. Bistrița-Năsăud), Ioan Petrescu (jud. Botoșani), Livia Moldovan (jud. Brașov), Aurelia Minescu (jud. Brăila), Cristian Serafinceanu, Cristian Guja, Mihaela Mihu, Carmen Novac, Sorin Ioacără, Ruxandra Dincă (București), Silviana Constantinescu (jud. Buzău), Diana Mușat (jud. Caraș-Severin), Georgiana Enache (jud. Călărași), Victoria Creț, Claudia Bolba, Gabriela Ichim (jud. Cluj), Cristina Mihai (jud. Constanța), Ildiko Kicsi-Matyus, Margaretta Peter (jud. Covasna), Anca Nicoară (jud. Dâmbovița), Maria Moța, Ileana Puiu (jud. Dolj), Aurel Nechita (jud. Galați), Gelu Popescu (jud. Giurgiu), Lucreția Pîrcălăboiu (jud. Gorj), Margit Vargancsik, Csaba Lorinczi (jud. Harghita), Rodica Avram (jud. Hunedoara), Simona Berbece (jud. Ialomița), Carmen Oltean, Adriana Cosmescu (jud. Iași), Lavinia Pop (jud. Maramureș), Mihaela Bica, Raluca Memu, Mihaela Cameniță (jud. Mehedinți), Iulia Dunca (jud. Mureș), Ana Pricope, Mihaela Antohi (jud. Neamț), Nicoleta Chitea (jud. Olt), Cătălina Porojnicu (jud. Prahova), Marta Bzduch (jud. Satu Mare), Daniela Zaharie (jud. Sălaj), Stanca Răceală Moțoc (jud. Sibiu), Gabriela Crețeanu (jud. Suceava), Virgil Vlăsceanu (jud. Teleorman), Viorel Șerban, Romulus Timar, Adrian Vlad, Monica Mărăzan, Iulian Velea (jud. Timiș), Sena Popescu (jud. Tulcea), Ella Pintilei (jud. Vaslui), Ana Maria Tănăsie (jud. Vâlcea), Gina Scutaru (jud. Vrancea).

 

Studiul a fost realizat în colaborare cu Societatea Română de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice

 
 
Bibliografie
1. Șerban V, Timar R, Dabelea D, et al. The epidemiology of childhood-onset type 1 diabetes mellitus in Romania. J Pediatr Endocrinol Metab 2001; 14: 535-541.

2. Șerban V, Brink S, Timar B et al. An increasing incidence of type 1 diabetes mellitus in Romanian children aged 0 to 17 years. J Pediatr Endocrinol Metab 2015; 28: 293-298.

3. Șerban V, Petruț B, Vlad A et al. Epidemiology of type 1 diabetes mellitus in Romanian children between 1995 and 2001. J Pediatr Endocrinol Metab 2002; 15(Suppl 4): PP-65.

4. Șerban V, Vlad A, Dumbravă L et al. Increasing incidence of childhood type 1 diabetes mellitus in Romania. Pediatr Diabetes 2006; 7(Suppl 5): R1.

5. Șerban V, Vlad A și Grupul de Studiu ONROCAD. Incidența diabetului zaharat tip 1 la copiii și adulții tineri din România. Acta Diabetologica Româna 2007; 33: 264-267.

6. Șerban V, Vlad A și Grupul de Studiu ONROCAD. Diabetul copilului în România în anul 2008. Acta Diabetologica Româna 2008; 34: OP 21.

7. Vlad A, Șerban V, Timar R et al. Epidemiologia diabetului zaharat de tip 1 la copil în România (perioada 2002-2011). Rom J Diabetes Nutr Metab Dis 2012, 19(2 Suppl 1): OP 22.

8. Șerban V, Vlad A, Timar R et al. Important raise in the incidence of type 1 diabetes mellitus in Romanian children aged 0-14 years. The Romanian Childhood Diabetes Register. Pediatr Diabetes 2012; 13(Suppl 17): P-134-019.

9. Vlad A, Șerban V, Timar R et al. The incidence of type 1 diabetes mellitus in Romanian children aged 0-17 years increased significantly between years 2002 and 2011. Diabetologia 2013; 56(Suppl 1): 287.

10. Vlad A, Șerban V, Timar B et al. Incidența diabetului zaharat tip 1 a crescut continuu începând cu anul 2002 la copiii din grupa de vârstă 0-17 ani din România. Acta Diabetologica Română 2015; 41: OP 65.

11. Vlad A, Șerban V, Timar B et al. The incidence of type 1 diabetes mellitus in Romanian children aged 0-14 years increased constantly. Diabetes 2015; 64(Suppl 1): 1735-P.

12. Green A, Gale EAM, Patterson CC et al. Incidence of childhood-onset insulin-dependent diabetes mellitus: the EURODIAB ACE study. Lancet 1992; 339: 905-909.

13. Patterson C, Dahlquist G, Gyürüs E et al. Incidence trends for childhood type 1 diabetes in Europe, during 1989-2003 and predicted new cases 2005-20: a multicentre prospective registration study. Lancet 2009; 373: 2027-2033.

14. Maahs DM, West NA, Lawrence JM et al. Epidemiology of type 1 diabetes. Endocrinol Metab Clin North Am 2010; 39: 481-497.

15. Karvonen M, Viik-Kajander M, Moltchanova E et al. Incidence of childhood type 1 diabetes worldwide. Diabetes Mondiale (DiaMond) Project Group. Diabetes Care 2000; 23: 1516-1526.

16. Patterson C, Guarguata L, Dahlquist G et al. IDF Atlas. Diabetes in young – a global view and wordwide estimates of numbers of children with type 1 diabetes. Diabetes Res Clin Pract 2014; 103: 161-175.

17. Soltesz G, Patterson CC, Dahlquist G. Worldwide childhood type 1 diabetes incidence – what can we learn from epidemiology? Pediatr Diabetes
2007; 8(Suppl 6): 6-14.

18. Teeäär T, Liivak N, Heilman H et al. Increasing incidence of childhood-onset type 1 diabetes mellitus among Estonian children in 1999-2006. Time trends analysis 1983-2006. Pediatr Diabetes 2010; 11: 107-110.

19. Samardzic M, Marinkovic J, Kocevet N et al. Increasing incidence of childhood type 1 diabates in Montenegro from 1997 to 2006. Pediatr Diabetes 2010; 11: 412-416.

20. Chong JW, Craig ME, Cameron FJ et al. Marked increase in type 1 diabetes mellitus incidence in children aged 0-14 yr in Victoria, Australia, from 1999 to 2002. Pediatr Diabetes 2007; 8: 67-73.

21. Koton S, for the Israel IDDM Registry Study Group. Incidence of type 1 diabetes mellitus in the 0- to-17-yr-old Israel population, 1997-2003. Pediatr Diabetes 2007; 8: 60-66.

22. Craig ME, Jefferies C, Dabelea D, et al: Definition, epidemiology, and classification of diabetes in children and adolescents. ISPAD Clinical Practice Consensus Guidelines, 2014. Compendium. Pediatric Diabetes 2014: 15 (Suppl. 20): 4–17.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.