Imagistica structurală

   Tehnicile convenţionale de imagistică angiografică, precum DSA, angio-CT sau angio-IRM, care în principal depistează stenoza luminală, pot obţine unele informaţii indirecte privind morfologia plăcii, însă acestea sunt limitate la ulceraţii avansate ale plăcii sau neregularităţi de suprafaţă. Angiografia CT, în special cea cu tehnologie multidetector, este cea mai bună metodă pentru cuantificarea şi depistarea calciului de la nivelul plăcii, însă nu există suficient contrast al părţilor moi pentru a distinge alte componente ale ateromului. Este posibil ca ecografia în modul B să poată caracteriza morfologia plăcii cu opacitate ecografică heterogenă, fiind asociată caracteristicilor vulnerabile (hemoragie intraplacă, nuclee lipidice), comparativ cu plăcile cu semnal ecografic puternic, care sunt în principal de natură fibroasă. Deoarece este non-invazivă şi disponibilă imediat, ecografia este de regulă utilizată pentru măsurători cantitative ale grosimii intimă-medie, în marile studii epidemiologice. Deşi este precisă, atunci când tehnica este aplicată de specialişti, puterea tehnicii pentru caracterizarea detaliată a plăcii este limitată de probleme de reproductibilitate şi variabilitate între mai mulţi observatori. Ecografia intravasculară, care necesită introducerea unei sonde ecografice în miniatură în vasul ţintă, este mai probabil să fie mai bună în diferenţierea diferitelor componente ale peretelui vascular şi a fost folosită cu succes pentru a monitoriza efectele medicamentelor de stabilizare a plăcilor în progresia ateromului din circulaţia coronariană. Cu toate acestea, natura invazivă a procedurii face puţin probabil ca aceasta să devină un instrument clinic de rutină pentru evaluarea circulaţiei carotidiene, unde riscul inerent de complicaţii tromboembolice ar fi nepermis. (…)