În general, copiii născuţi din mame fumătoare au greutatea mică la naştere, se nasc prematuri sau au risc crescut de defecte congenitale. Efectele însă nu se limitează la perioada perinatală. Principalele probleme care pot apărea sunt legate de patologia respiratorie, de riscul de moarte subită infantilă (SIDS), de deficienţe de creştere şi comportamentale, precum şi de efecte asupra funcţiei cardiace. Datorită acestor elemente enumerate mai sus, a vorbi despre fumat şi riscurile acestuia, precum şi a ajuta părinţii să abandoneze ţigările ar trebui să devină priorităţi şi pentru medicul pediatru. La prima vedere însă, preocuparea de a găsi soluţii pentru abandonarea fumatului pare a nu fi o competenţă specifică medicului pediatru. Acest lucru ar fi adevărat dacă ne-am limita doar la problematica fumatului activ. Dar foarte mulţi copii fumează pasiv, iar acesta debutează din perioada vieţii intrauterine. Deşi nu inhalează în sensul propriu, fătul este un primitor captiv pentru chimicalele toxice din ţigări, care traversează bariera fetoplacentară. Acest lucru este consecinţa directă a expunerii fătului la fumul de ţigară, fie de la o mamă care fumează, fie de la o mamă care inhalează pasiv fumul din mediu.

   Fumatul activ presupune inhalarea directă a substanţelor volatile existente în ţigări, în timp ce fumatul pasiv presupune atât inhalarea substanţelor care provin din arderea ţigărilor, cât şi a celor eliminate de fumători în aerul expirat. Nocivitatea fumatului este dată de: • varietatea de substanţe, unele din ele în cantităţi peste limitele industriale maxime admise • persistenţa lor în mediu şi fenomenul de expunere indirectă • receptivitatea copiilor la aceste substanţe.

   Oamenii care fumează în casă sau în maşină, chiar dacă geamurile sunt deschise, îi expun pe cei din jurul lor la o mixtură extrem de periculoasă de toxice. Fumul de ţigară din încăperi conţine atât fumul eliminat din plămânii fumătorului, cât şi fumul dat din arderea propriu-zisă a ţigării. Se eliberează astfel peste 250 de chimicale toxice, multe din ele cancerigene, incluzând formaldehidă, benzen, arsenic, amoniu, monoxid de carbon, cianaţi. De exemplu, formaldehida este de şase ori peste limita admisă ca expunere maximă în industrie, iar arsenicul se regăseşte în concentraţie de 0,3–1,4 g/ţigară. Astfel, o singură ţigară fumată într-o cameră fără ventilaţie determină în aerul încăperii respective vârfuri de concentraţii mai mari de substanţe toxice decât concentraţia medie zilnică a substanţei respective rezultate din activitatea zilnică a unui întreg oraş.

   Influenţa asupra dezvoltării plămânilor copilului. Fumatul activ al mamei în timpul sarcinii are efecte adverse bine documentate. Pe de altă parte, expunerea gravidei la fumatul pasiv a fost şi ea asociată cu prematuritatea şi greutatea mică la naştere. Fumatul afectează însă în mod particular căile respiratorii. Studiile au demonstrat că afectarea şi diminuarea bronşiilor nu sunt explicate doar prin reducerea creşterii somatice a fătului, adică nu sunt explicate doar prin faptul că nou-născutul este mai mic la naştere şi are şi căile respiratorii mai mici.

   Nicotina determină scăderea fluxului de sânge prin placentă, ceea ce înseamnă scăderea oxigenării fătului. Acest fapt va determina nu numai scăderea numărului şi a volumului alveolelor pulmonare, ci şi afectarea mecanicii plămânilor cu scăderea ulterioară a frecvenţei respiratorii. Cercetările au arătat de asemenea şi alterararea colagenului în plămânii în curs de dezvoltare, cu efect asupra elasticităţii pulmonare.

   Gravidele care fumează expun fătul la componentele toxice din fumul de ţigară într-o perioadă critică a dezvoltării pulmonare care pot afecta ulterior funcţia pulmonară întreaga viaţă. Cu atât mai mult cu cât femeile care fumează în sarcină, în majoritatea cazurilor fumează şi după ce s-a născut copilul, şi deci factorul nociv continuă să acţioneze şi după naştere.

   Afectarea maturizării structurii pulmonare, corelată cu influenţele perturbatoare ale factorilor nocivi din fumul de ţigară asupra dezvoltării sistemului imun cresc în final riscul pentru bronşite, astm abronşic şi pneumonii. Mecanismele prin care se produc aceste modificări nu sunt întru totul cunoscute, dar sunt incriminate efectele de modulare sau supresie a sistemului imun, creşterea aderenţei bacteriene şi afectarea aparatului mucociliar.

   Pe lângă terenul genetic al copilului, sunt mai mulţi factori care influenţează dezvoltarea pulmonară • fumatul matern • atopia • hipertensiunea arterială a mamei • administrarea de antibiotice • diabetul matern. Dintre toţi aceştia însă fumatul este singurul care poate fi eliminat.

   Copiii sunt lipsiţi de putere în încercarea de a se proteja faţă de pericolul fumatului pasiv. În ciuda faptului că riscurile fumatului în timpul sarcinii au fost stabilite şi sunt bine-cunoscute, multe femei însărcinate, chiar fiind extrem de motivate să renunţe, continuă să fumeze. Renunţarea la fumat nu este deloc uşoară. Dar am văzut că, dintre toţi factorii care influenţează dezvoltarea pulmonară atât înainte, cât şi după naştere, cu tot cortegiul de alte riscuri posibile, fumatul este cel care poate fi modificat. Gravidele trebuie astfel încurajate şi ajutate să renunţe la ţigări. E bine ca acest lucru să se întâmple pe toată perioada cât sunt însărcinate, întrucât efectele adverse ale ţigărilor sunt şi mai accentuate în a doua jumătate a sarcinii. Acest efort trebuie să continue apoi şi după naştere, fiindcă, de multe ori, mămicile care fumează în sarcină continuă să fumeze şi după naştere. În acest sens, a ajuta gravida să renunţe la fumat este o prioritate pentru medicul care urmăreşte sarcina, iar a ajuta părinţii să renunţe la fumat devine acum o prioritate şi pentru medicii pediatri.