La 4
aprilie, studenţii mediciniştii au protestat din nou împotriva desfiinţării
Institutului Cantacuzino. Aproape o oră, în linişte, tinerii au format un lanţ
uman în jurul instituţiei şi au cerut Guvernului să găsească urgent o soluţie
pentru reluarea activităţii. A fost a doua astfel de manifestare în această
primăvară.
Prima
întrebare care ne e aproape întotdeauna adresată este: „De ce acum?“. Pentru că
România are nevoie de noi, are nevoie de o schimbare şi credem că suntem generaţia
care poate lupta şi schimba ceva. Suntem o generaţie căreia îi pasă de ce se va
întâmpla cu România şi peste cinci ani şi peste zece şi peste patruzeci. Pentru
că vrem să creştem aici, să îi creştem aici. Cine sunt ceilalţi? Viitorii noştri
copii, viitorii noştri pacienţi.
Avem
nevoie de şansa la cercetare în ţara noastră. Iar domeniul imunologiei,
microbiologiei, este destul de vast pentru multe specializări medicale. Avem
nevoie de şansa de a ne învăţa viitorii copii limba română. Şi pentru asta avem
nevoie de facilităţi aici, în ţara noastră,
în România. Şi nu vrem ca peste 20 de ani să se moară iar de difterie. Vrem să
fim mândri că am fost născuţi şi că am învăţat în România şi că România ne-a
susţinut.
La
protestul din data de 4 aprilie 2015, deşi am fost prezenţi în număr restrâns,
am simţit că putem face o schimbare în bine, mai ales pentru că avem susţinerea
atâtor oameni din afara sistemului medical. Le mulţumim pe această cale şi
jurnaliştilor care ni s-au alăturat, dându-ne şansa ca populaţia României să
afle despre lupta noastră şi să ni se alăture, într-un fel sau altul. A fost
concepută şi o petiţie, pe care au semnat-o atât oameni veniţi la protest, cât şi
mulţi din cei aflaţi în trecere.