Cercetătorii de la CDC au observat anul
trecut o prevalenţă mai mare a tulpinilor rezistente ale virusului gripal H1N1
2009, în cazul persoanelor care nu au fost expuse la oseltamivir, comparativ cu
lunile pandemice, diferenţa fiind notabilă. Constatările sunt publicate în
versiunea online a revistei Emerging Infectious
Disease şi preluate de BASIC (Buletinul de actualităţi săptămânale al
Institutului Cantacuzino).
În timpul supravegherii din sezonul trecut,
oficialii federali şi statali de sănătate publică din SUA au efectuat testări
ale rezistenţei la oseltamivir pe 3.652 de izolate de virus H1N1 2009, din care
35 (1%) au fost pozitive. CDC coordonează activităţile de supraveghere a
rezistenţei la antivirale, prin testarea izolatelor gripale în laboratoarele de
sănătate publică statale şi colectarea datelor din şapte state care
monitorizează mutaţia H275Y, responsabilă de rezistenţa la oseltamivir.
Vârsta medie a celor bolnavi cu tulpini
rezistente a fost de 33 de ani. Nouă (26%) din pacienţi au fost expuşi la
oseltamivir înaintea efectuării testelor de sensibilitate. Din cei 33 de pacienţi
care au completat formularul de caz, 22 au avut cel puţin o afecţiune
preexistentă, opt au fost imunocompromişi, 14 au fost spitalizaţi, iar trei au
decedat.
În timpul lunilor pandemice, numărul de
izolate rezistente la oseltamivir a fost, de asemenea, mic – 37 (0,5%) din
6.740 de probe testate.
Spre deosebire de virusul H1N1 sezonier
rezistent, virusul H1N1 2009 nu a păstrat sensibilitatea la adamantane, ceea ce
limitează opţiunile de tratament cu zanamivir inhalat sau cu o versiune
experimentală intravenoasă a acestuia.
Având în vedere că rezultatele şi
concluziile se bazează pe un număr mic de pacienţi cu infecţii cu virusuri
rezistente la oseltamivir, autorii avertizează că datele din studiu nu sunt
reprezentative. Cu toate acestea, constatările subliniază importanţa
supravegherii continue a rezistenţei la oseltamivir a virusului H1N1 2009.
Într-un
raport, experţii OMS care notifică evoluţia rezistenţei la antivirale a
virusului H1N1 2009 au reiterat preocupările legate de răspândirea în
comunitate a tulpinilor rezistente la oseltamivir şi au propus un set de
recomandări privind testarea, raportarea cazurilor şi managementul pacienţilor
infectaţi. Grupul a publicat raportul său în Lancet Infectious Diseases (preluat de BASIC).
Din
aprilie 2009, OMS a primit date privind peste 27.000 de probe care au fost
testate pentru rezistenţa la antineuraminidazice, din care au fost detectate
447 de virusuri rezistente la oseltamivir.
Cele
mai multe cazuri au fost detectate la pacienţii care au făcut tratament cu
oseltamivir, inclusiv imunocompromişi. Raportul arată că 14% din virusurile
rezistente au fost depistate la pacienţi care nu au fost trataţi cu oseltamivir
şi care nu au avut contact cu cei trataţi.
Sunt
mai multe studii în curs care investighează transmisibilitatea tulpinilor H1N1
2009 rezistente la oseltamivir. Până în prezent, ele nu au relevat nicio
diferenţă în simptomatologia clinică sau severitatea bolii între infecţiile cu
virusuri H1N1 2009 rezistente şi sensibile la oseltamivir.
Detectarea
precoce a modificărilor de susceptibilitate depinde de supraveghere, iar
autorii au recomandat ca ţările care folosesc de obicei medicamente antivirale
să stabilească o valoare de referinţă a monitorizării sensibilităţii. Pacienţii
internaţi pentru infecţii H1N1 2009 ar trebui să fie testaţi înainte, în timpul
şi după tratamentul antiviral.
Este
necesar un consens al experţilor privind modificarea recomandărilor pentru
medicamentele de primă linie, care ar putea fi schimbate în funcţie de pacienţi
şi de istoricul tratamentului cu antivirale. De asemenea, grupul a solicitat
crearea unei baze de date globale, care ar permite cercetătorilor să fie
informaţi rapid despre descoperirea mutaţiilor neuraminidazei legate de
reducerea sensibilităţii la oseltamivir.
Pentru managementul clinic, se recomandă
luarea în considerare a unui prag scăzut pentru testarea rezistenţei, în
special la pacienţii din grupurile de risc, cum ar fi cei imunocompromişi şi
cei cu infecţii severe sau agravate care nu răspund la inhibitorii de
neuraminidază.
Deşi tratamentul antiviral a fost utilizat
la unii pacienţi cu boală severă, lipsa de studii extinse, randomizate şi
controlate limitează interpretarea eficacităţii sale, făcând ca următorul
tratament de alegere la pacienţii cu infecţii cu virusuri H1N1 2009 suspectate
de (sau confirmate) cu rezistenţă la oseltamivir să fie zanamivir i.v.
