Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Infecţia H1N1 2009 rezistentă la oseltamivir

Viața Medicală
Dr. Maria DRAGOTĂ miercuri, 7 martie 2012
   Cercetătorii de la CDC au observat anul trecut o prevalenţă mai mare a tulpinilor rezistente ale virusului gripal H1N1 2009, în cazul persoanelor care nu au fost expuse la oseltamivir, comparativ cu lunile pandemice, diferenţa fiind notabilă. Constatările sunt publicate în versiunea online a revistei Emerging Infectious Disease şi preluate de BASIC (Buletinul de actualităţi săptămânale al Institutului Cantacuzino).
   În timpul supravegherii din sezonul trecut, oficialii federali şi statali de sănătate publică din SUA au efectuat testări ale rezistenţei la oseltamivir pe 3.652 de izolate de virus H1N1 2009, din care 35 (1%) au fost pozitive. CDC coordonează activităţile de supraveghere a rezistenţei la antivirale, prin testarea izolatelor gripale în laboratoarele de sănătate publică statale şi colectarea datelor din şapte state care monitorizează mutaţia H275Y, responsabilă de rezistenţa la oseltamivir.
   Vârsta medie a celor bolnavi cu tulpini rezistente a fost de 33 de ani. Nouă (26%) din pacienţi au fost expuşi la oseltamivir înaintea efectuării testelor de sensibilitate. Din cei 33 de pacienţi care au completat formularul de caz, 22 au avut cel puţin o afecţiune preexistentă, opt au fost imunocompromişi, 14 au fost spitalizaţi, iar trei au decedat.
   În timpul lunilor pandemice, numărul de izolate rezistente la oseltamivir a fost, de asemenea, mic – 37 (0,5%) din 6.740 de probe testate.
  Spre deosebire de virusul H1N1 sezonier rezistent, virusul H1N1 2009 nu a păstrat sensibilitatea la adamantane, ceea ce limitează opţiunile de tratament cu zanamivir inhalat sau cu o versiune experimentală intravenoasă a acestuia.
   Având în vedere că rezultatele şi concluziile se bazează pe un număr mic de pacienţi cu infecţii cu virusuri rezistente la oseltamivir, autorii avertizează că datele din studiu nu sunt reprezentative. Cu toate acestea, constatările subliniază importanţa supravegherii continue a rezistenţei la oseltamivir a virusului H1N1 2009.
   Într-un raport, experţii OMS care notifică evoluţia rezistenţei la antivirale a virusului H1N1 2009 au reiterat preocupările legate de răspândirea în comunitate a tulpinilor rezistente la oseltamivir şi au propus un set de recomandări privind testarea, raportarea cazurilor şi managementul pacienţilor infectaţi. Grupul a publicat raportul său în Lancet Infectious Diseases (preluat de BASIC).
   Din aprilie 2009, OMS a primit date privind peste 27.000 de probe care au fost testate pentru rezistenţa la antineuraminidazice, din care au fost detectate 447 de virusuri rezistente la oseltamivir.
   Cele mai multe cazuri au fost detectate la pacienţii care au făcut tratament cu oseltamivir, inclusiv imunocompromişi. Raportul arată că 14% din virusurile rezistente au fost depistate la pacienţi care nu au fost trataţi cu oseltamivir şi care nu au avut contact cu cei trataţi.
   Sunt mai multe studii în curs care investighează transmisibilitatea tulpinilor H1N1 2009 rezistente la oseltamivir. Până în prezent, ele nu au relevat nicio diferenţă în simptomatologia clinică sau severitatea bolii între infecţiile cu virusuri H1N1 2009 rezistente şi sensibile la oseltamivir.
   Detectarea precoce a modificărilor de susceptibilitate depinde de supraveghere, iar autorii au recomandat ca ţările care folosesc de obicei medicamente antivirale să stabilească o valoare de referinţă a monitorizării sensibilităţii. Pacienţii internaţi pentru infecţii H1N1 2009 ar trebui să fie testaţi înainte, în timpul şi după tratamentul antiviral.
   Este necesar un consens al experţilor privind modificarea recomandărilor pentru medicamentele de primă linie, care ar putea fi schimbate în funcţie de pacienţi şi de istoricul tratamentului cu antivirale. De asemenea, grupul a solicitat crearea unei baze de date globale, care ar permite cercetătorilor să fie informaţi rapid despre descoperirea mutaţiilor neuraminidazei legate de reducerea sensibilităţii la oseltamivir.
   Pentru managementul clinic, se recomandă luarea în considerare a unui prag scăzut pentru testarea rezistenţei, în special la pacienţii din grupurile de risc, cum ar fi cei imunocompromişi şi cei cu infecţii severe sau agravate care nu răspund la inhibitorii de neuraminidază.
   Deşi tratamentul antiviral a fost utilizat la unii pacienţi cu boală severă, lipsa de studii extinse, randomizate şi controlate limitează interpretarea eficacităţii sale, făcând ca următorul tratament de alegere la pacienţii cu infecţii cu virusuri H1N1 2009 suspectate de (sau confirmate) cu rezistenţă la oseltamivir să fie zanamivir i.v.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC