Fenomenologia prejudiciului este asemănătoare unui curcubeu pe care se disting toate culorile spectrului. Forma sa cea mai gravă întâlnită în delirul sistematizat cronic poate fi cauzator de crimă. Spre centrul spectrului se situează procesomania, în care tulburările psihice exprimă o rigiditate şi o impenetrabilitate la argumentele logice vecine cu psihoza. În sfârşit, la marginea „albastră“ a spectrului se situează o formă mai puţin ofensivă a susţinerii prejudiciului care poate fi numită intoleranţa la injustiţie. O astfel de tulburare de personalitate, datorită împletirii interpretărilor de prejudiciu cu trăsăturile narcisice poate fi identificată ca o subcategorie. (...)

Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.