Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Leziunile CORHD o nouă teribilă triadă a cotului la copil (II)

Viața Medicală
Prof. dr. Gh. BURNEI vineri, 16 septembrie 2022

Patologia osteoarticulară a cotului cuprinde o serie de leziuni complexe. Cele mai cunoscute sunt fractura-luxaţie Monteggia, fractura-luxaţie anterioară trans-olecraniană și teribila triadă a cotului.

Diagnosticul și tratamentul acestor leziuni impun medicului practician cunoștinţe solide, pentru a stabili un diagnostic precoce și a institui un tratament optim în vederea recuperării integrale a funcţiei cotului.
Un pacient de sex masculin în vârstă de 12 ani s-a prezentat la Unitatea de Primiri Urgenţe cu un cot traumatic și a fost internat de urgenţă. A fost examinat clinic și explorat radiologic și imagistic. S-au identificat trei leziuni dificil de cuprins în patologia cunoscută.

Discuţii

Discuția este o continuare a celei din numărul trecut, prima parte putând fi accesată de aici)

Pentru stabilirea diagnosticului complet, medicul parcurge mai multe etape. În numărul anterior au fost discutate implicaţiile luxaţiei traumatice a capului radial la copil. Discuţia privind diagnosticul diferenţial continuă în numărul viitor.

2. Fractura de olecran

După reducerea închisă a luxaţiei de cap radial, radiografia de control a ilustrat o posibilă discontinuitate osoasă la nivelul olecranului, confirmată apoi de CT. Fracturile extremităţii proximale a ulnei la copii și adolescenţi interesează în special metafiza și reprezintă 5% din totalul fracturilor de cot; celelalte fracturi, apofizare și de coronoidă, apar extrem de rar (16).

La stabilirea diagnosticului am avut în vedere că interpretarea radiografică poate fi confuză din cauza centrilor de creștere, că aceste fracturi adesea pot fi omise complet, că linia de fractură e greu de apreciat și că rezultatele pot fi nesatisfăcătoare dacă nu se apreciază deplasarea. Fracturile apofizare interesează epifiza și cartilajul de creștere și sunt extrem de rare.

2.1. Creșterea și dezvoltarea sunt extrem de importante pentru un ortoped pediatru, care trebuie să integreze noţiuni disparate într-un volum mare de cunoștinţe în vederea luării unei atitudini ferme pentru a stabili diagnosticul și tratamentul adecvat. Din punctul de vedere al dezvoltării, extremitatea proximală a ulnei nu are clar definite epifiza și metafiza (17).

La naștere, niciunul dintre elementele articulare ale ulnei, inclusiv coronoidul și olecranul, nu sunt osificate. Centrul secundar de osificare al olecranului apare în jurul vârstei de 9 ani. Acest centru poate fi bipartit și excentric, iar pe măsură ce ulna proximală crește, cartilajul de creștere ascensionează proximal și din transversal devine oblic.

Aceste modificări sunt determinate ca urmare a trecerii la ortostatism și ca urmare a utilizării membrelor toracice în prehensiune. Ulna are ca omolog, la nivelul membrelor pelvine, fibula. Modificările filo- și ontogenetice ale ulnei i-au conferit un rol esenţial în mobilitatea și stabilitatea cotului, prin dezvoltarea extremităţii proximale a zeugopodului lateral al membrelor toracice la vertebratele terestre (18) (figura 7).

Picture7
Fig. 7. Schema construcţiei arhetipului membrelor locomotorii la vertebratele terestre

 

Suprafaţa articulară a ulnei are conexiuni funcţionale și cu humerusul, și cu radiusul, fiind pilonul în jurul căruia pivotează radiusul în mișcările de prono-supinaţie. Fibula se articulează numai cu tibia, nu și cu femurul. Aceste modificări se produc ca urmare a migrării centrului de osificare și fizisului, care face ca suprafaţa articulară să vină în contact nu numai cu epifiza, ci și cu metafiza.

În practica chirurgicală, ortopezii nominalizează în extremitatea proximală a ulnei un segment articular care corespunde incizurii trohleare și înglobează și incizura radială. La acest nivel, deasupra incizurii radiale, există o îngustare mai pronunţată decât cea de la baza olecranului (19).

Îngustarea este mai greu de identificat la copil. La acest nivel apar, în perioada creșterii și dezvoltării, porţiuni mici, nearticulare, dispuse transversal, ce pot fi constatate la unele persoane în perioada maturizării scheletului (20). Închiderea fizisului începe la suprafaţa articulară și progresează spre corticală. Aceste zone sunt acoperite de prelungiri înguste ale membranei sinoviale, care conţin particule de grăsime.

La un grup de adulţi, neprecizat statistic, cele două compartimente, trohlear proximal sau apofizar și trohlear distal sau coronoidian, sunt despărţite de un reces sinovial intercompartimental (19) (figura 8); la copil, cele două compartimente au continuitate.

Picture8
Fig. 8. a) Compartimente articulare ale olecranului, b) configuraţia olecranului, responsabilă de frecvenţa fracturilor metafizare și tipul fracturilor de coronoidă

 

Limita intercompartimentală este definită structural de o zonă de scleroză ce-i conferă o rezistenţă mai scăzută. În acest loc își au sediul cele mai multe fracturi ale olecranului la copil. Aceste date de anatomie chirurgicală aplicată explică frecvenţa anumitor tipuri de fracturi ale olecranului și configuraţia fracturii de coronoidă la copil: o fractură de olecran metafizară dispusă în zona de scleroză și un lambou predominent cartilaginos ce interesează întreg compartimentul trohlear distal.

2.2. Fracturile metafizare. Pacientul a prezentat o fractură metafizară intercompartimentă în zona de scleroză. Limita dintre cele două compartimente corespunde metafizei ulnare. Cu toate că este discutabilă formarea metafizei, datele de ontogeneză și filogeneză arată ca un segment metafizar al ulnei ia contact direct cu condru articular.

Ulna, graţie prehensibilităţii, s-a dezvoltat pentru a asigura suportul fizic și funcţional al mâinii în prehensiune. Înainte de fuziunea cartilajului, la nivelul metafizei se dezvoltă o margine sclerotică largă ce o separă de apofiză. Această bandă sclerotică se aseamănă cu o fractură și se diferenţiază greu de aceasta.

Când fractura metafizară interesează această zonă de scleroză, generează multiple particule cominutive, potenţiale centre de osificare heterotopice. Fracturile metafizare, deși mai frecvente decât fracturile apofizare, reprezintă totuși doar aproximativ 5% dintre leziunile cotului. Uneori recunoașterea unei fracturi la un copil impune o radiografie de partea opusă.

Wilkins (21) a identificat doar 230 de cazuri din 4.684 de fracturi situate la nivelul extremităţii proximale a ulnei. În literatura medicală sunt raportate patru serii mari de fracturi ulnare proximale și 20% au avut o fractură asociată. În alte rapoarte, 50% până la 70% au avut o leziune suplimentară, cel mai frecvent fiind implicat capul radial prin presiune în valgus în momentul impactului (16).

3. Fractura-luxaţie trans-olecraniană

Este o leziune complexă, distinctă și indisolubilă, definită ca o fractură de olecran în care fragmentele de olecran au suprafeţele fracturii intangibile și cotul este luxat anterior. Acest tip de fractură-luxaţie poate apărea izolat sau asociat cu alte leziuni. La adulţi, jumătate dintre pacienţii cu fractură-luxaţie trans-olecraniană prezintă și fractură de coronoid (22).

La copii, cele 11 cazuri de fractură-luxaţie raportate până în 2020 nu au fost asociate cu fractura de coronoid (23-26); un caz a fost asociat cu avulsia epicondilului medial, iar un alt caz a fost asociat cu fractura colului radial. Yamamuro prezintă în 2020 primul caz cu fractură-luxaţie anterioară trans-olecraniană asociat cu avulsia procesului coronoid la un băieţel de 7 ani (27). Iar Zheng, în 2022, prezintă al doilea caz la o fetiţă de 7 ani (28).

4. Fractura procesului coronoid

La copil este diferită de cea de la adult. La copil această fractură este un lambou osteocondral. Sunt fracturi oculte, rare și adesea diag­nosticate cu întârziere (29). Marginea anterioară a incizurii trohleare la copil și locul de dezvoltare a apofizei coronoide au configuraţia conturului corticalei ulnare. La adult se configurează ca o excrescenţă a conturului cortical.

Procesul coronoid nu are un centru secundar de osificare. El este osificat de marginea de avans a metafizei (30), care asigură creșterea în grosime a extremităţii proximale a ulnei. Acest lucru ajută la explicarea modului de fracturare a coronoidei, observat la diferite grupe de vârstă (16).

Fractura cuprinde locul ei de dezvoltare, marginea de avans în grosime a metafizei și se extinde proximal cu un lambou condro-spongios corespunzător compartimentului trohlear distal. Distal are invariabil o porţiune osoasă cortico-spongioasă de dimensiuni variabile, având aspectul unui paralelipiped conic secţionat pe jumătate; este de fapt o avulsie condro-osoasă care se deplasează ventral și lateral. Fragmentul se mobilizează la flexia și extensia cotului și se opune unei curse complete a mișcărilor de flexie și extensie.

Această rezistenţă prezentă la finalul curselor de flexie-extensie este constatată și la testarea mișcărilor de flexie și extensie făcute sub anestezie, preoperator. Acest semn indică existenţa unui corp străin intraarticular și nu trebuie insistat, pentru a evita producerea unor leziuni ale cartilajelor. Am operat patru pacienţi cu fractură de coronoidă asociată cu alte leziuni și nu am întâlnit niciodată, la mijlocul marginii anterioare a incizurii trohleare, pe locul unde urmează să se dezvolte procesul coronoid, o protuberanţă sau excrescenţă cartilaginoasă sau osoasă la copiii mai mici de 12 ani.

Această leziune conferă la examinarea radiologică un aspect ce pare inofensiv, o imagine cu spaţiul articular voalat, și devine susceptibilă de leziune TRASH. În realitate, aceste leziuni sunt bine conturate imagistic, în special la IRM cu substanţă de contrast, și au un prognostic sumbru dacă aceste fracturi se asociază cu alte leziuni osteo-condrale și nu se reduc anatomic. De regulă, reducerea anatomică a acestor fracturi se face prin reducere deschisă și fixare internă.

Leziuni similare, neidentificabile radiologic, tip TRASH, apar și la copii, cu alte localizări condrale sau osteocondrale la nivelul capitellumului, capului radial sau condililor. Regan și Morrey au clasificat fracturile coronoide în trei tipuri (31). Fracturile de tip I implică vârful coronoidei. Fracturile de tip II implică până la 50% din procesul coronoid. Fracturile de tip III implică mai mult de 50% din procesul coronoid și frecvent sunt însoţite de fractură de olecran (32).

Studiile anatomice, biomecanice și clinice au confirmat utilitatea acestei clasificări în prezicerea rezultatului și în determinarea managementului. Fracturile izolate ale coronoidei nu au indicaţie operatorie (33), dar se operează când sunt asociate cu alte leziuni (34), luxaţie de cot, fractura colului radial sau a olecranului etc.

La copii, fragmentele mici de fractură ale procesului coronoid (tip I și tip II) sunt în realitate mult mai mari, dar dimensiunea lor reală nu este întotdeauna apreciată radiografic, deoarece procesul coronoid conţine cantităţi considerabile de cartilaj. Fracturile izolate ale procesului coronoid la copii sunt rare (35). Dacă sunt întâlnite ca o leziune aparent izolată, ele sunt etichetate ca fracturi produse exclusiv prin avulsia mușchiului brahial sau sunt secundare unei luxaţii a cotului care s-a redus spontan (36).

5. Formă atipică de fractură Monteggia tip II cu două componente atipice ulnare?

Prezenţa fracturii de olecran cu interesarea segmentului articular proximal pune în discuţie o fractură atipică Monteggia. Fractura Monteggia tip II, după clasificarea Bado, are caracteristică luxaţia posterioară a capului radial și survine în 10% dintre cazuri. În formele tipice, fractura ulnară interesează segmentul diafizar proximal. Bado extinde sfera de cuprindere și conceptualizează pentru prima dată, în activitatea practică, sintagma „ leziuni Monteggia asemănătoare”.

În 1967 face clasificarea în patru tipuri, în funcţie de deplasarea capului radial, și descrie leziunea Monteggia clasică și leziuni echivalente sau variante (37). În clasificarea iniţială, Bado a menţionat că nu există echivalent al leziunil Monteggia tip II, decât luxaţia radiusului după fractura capului radial sau a colului radial.

În mod logic și sistematic, toate fracturile ulnei dispuse în afara segmentului diafizar proximal pot constitui o componentă atipică ulnară într-o leziune Monteggia. Similar, luxaţia radiusului poate cuprinde, în afara luxaţiei capului radial ca leziune tipică Monteggia, și luxaţia extremităţii proximale a diafizei radiale, secundare unei fracturi de cap sau col radial (38), ca o componentă atipică.

Leziunile echivalente sunt rare și apar mai frecvent la copii. Ele au aceleași mecanism de producere, model radiografic și metodă de tratament (38). Jupiter clasifica leziunile Monteggia tip II în raport cu nivelul fracturii ulnare în patru subtipuri:

IIa: nivel coronoid;
IIb: joncţiunea diafizară metafizică;
IIc: distal de coronoid;
IId: fractura se extinde în jumătatea distală a ulnei.

În cazul studiat, fractura interesează zona articulară a extremităţii proximale. Astfel, o leziune tipică se asociază cu una atipică, luxaţia capului radial cu fractura ulnei în segmentul articular proximal. Cele două componente constituie o leziune Monteggia tip II atipică. În 1880, Stănciulescu remarca faptul că în tratamentul fracturii-luxaţie Monteggia, „reducerea luxaţiei este totul” (39).

Așadar, luxaţia radiusului este componenta principală a leziunii, esenţială nu numai în clasificare, dar și în stabilirea diagnosticului și în conduita terapeutică. Stabilizarea luxaţiei ireductibile sau subluxaţiei reziduale nu se poate obţine decât printr-un tratament operator meticulos care vizează reducerea anatomică a articulaţiei (40).

Am preferat, atunci când articulaţia radiocapitellară era instabilă, ligamentoplastia cu ligamentul mușchiului lung extensor radial al carpului (41) sau cu o langhetă din tendonul mușchiului biceps brahial (42). În fractura-luxaţie Monteggia, mai ales în formele atipice, am preferat o abordare cu două incizii (43), pentru a evita osificarea heterotopică sau
sinostoza (44). Leziunile atipice Monteggia tip II sunt cele mai frecvente (45) în raport cu celelalte forme atipice. Au fost descrise și alte forme atipice de fractură-luxaţie Monteggia tip II la copii (46).

În practica medicală, timp de peste 50 de ani, leziunile echivalente nu au fost înţelese în mod clar și nu exista o definiţie clară a ceea ce ar constitui o leziune Monteggia echivalentă (47).

Clasificarea tipologică a fracturilor-luxaţii Monteggia evaluează trăsăturile și tipul celor două leziuni asociate: fractura ulnei și luxaţia extremităţii proximale a radiusului. Această clasificare are importanţă în înţelegerea leziunilor echivalente, a variantelor suplimentare necunoscute ce pot fi întâlnite în practică și tratament.

Leziunile suplimentare prezente alături de leziunile clasice Monteggia cresc rata complicaţiilor (48). Ca atare, este nevoie de o atenţie sporită pentru a recunoaște aceste tipuri de leziuni și a le trata adecvat.
În practica medicală se disting următoarele leziuni Monteggia:

1. Leziuni Monteggia tipice.

Tipul II are capul radial luxat posterior. Toate fracturile-luxaţii descrise de Monteggia și Bado sunt leziuni clasice care au caracteristice două componente tipice: fractura ulnei în segmentul proximal al diafizei și luxaţia capului radial.

2. Leziuni Monteggia atipice:

a) cu componenta ulnară atipică; fractura ulnei este situată proximal sau distal de segmentul proximal diafizar;
b) cu componenta radială atipică. Aceste leziuni Monteggia au ca și componentă atipică radială luxaţia extremităţii proximale a radiusului după fractura colului sau capului radial și o componentă tipică sau atipică a fracturii ulnei;
c) cu ambele componente atipice. Fractura ulnei este situată cranial sau caudal de segmentul proximal al diafizei ulnare, iar luxaţia posterioară interesează diafiza radială proximală.

Cazul studiat are o componentă tipică, luxaţia de cap radial, dar sunt prezente două componente atipice, fractura de coronoidă și metafizară de olecran.

Citiți și: Leziunile CORHD, o nouă teribilă triadă a cotului la copil (I)

Bibliografie

1. Massetti D, Marinelli M, Palmisani R, Coppa V, Gigante AP. Pediatric trans-olecranon fracture dislocation of the elbow associated with fracture of the radial head and with medial collateral ligament lesion: a case report and review of the literature. Trauma Case Rep. 2021;32: 100399
2. Vesely D. Isolated Traumatic Dislocation of the Radial Hed in Children. Clinical Orthopaedics and related Research. 1967; 50: 31-6
3. Tarallo L, Novi M, Porcellini G et al. Isolate and irreducible radial head dislocation in children: a rare case of capsular interposition. BMC Musculoskelet Disord. 2020; 21, 659 . https://doi.org/10.1186/s12891-020-03685-5
4. Burnei G, , Dan D, Georgescu I, Logeanu M, Zavoianu S. Treatment of traumatic dislocation of radial head by ligamentoplasty with extensor carpi radialis longus. SOROT, 11th National Congress of Orthopedics and Traumatology, Palace of Parliament, October 19-21, 2005; Bucharest, Romania
5. Hume A.Anterior Dislocation of the Radial Head in Children Asociated with Undisplaced Fracture of the Ulna
The Journal of Bone & Joint Surgery ( British).1957; 39: 508-12
6. Boumpoutou R, Guerin B, Boroco A, Mouret G and Choulot JJ. Luxation post-traumatique isolee de la tete radiale chez un enfant. JEUR. 2004; 17, 79-82
7. Ayouba, G. , Walla, A. and Bakriga, B. Traumatic Isolated Radial Head Dislocation in Children: A Case Report. Open Journal of Orthopedics. 2016; 6, 344-9. doi: 10.4236/ ojo.2016.611046
8. Gupta V, Kundu Z, Sangwan S, Lamba D. Isolated post- traumatic radial head dislocation, a rare and easily missed injury-a case report. Malays Orthop J. 2013 Mar;7(1):74-8
9. Lincoln TL, Mubarak SJ. "Isolated" traumatic radial-head dislocation. J Pediatr Orthop. 1994;14(4):454–57
10. Pesamosca A, Burnei G, Puiu S, Hahui C, Ciobanu C, Sălăjan S, Secheli I, Tîrlea S, Chisălău V. Treatment of radial head luxation "Meeting of Orthopaedic jubilee of 1-3 June 1994, p 41, Craiova, Romania
11. Pesamosca A, Burnei G, Ciobanu C , Cernea I, Sălăjan S, Chisălău V. Orthopedic and surgical treatment of fracture Monteggia -Stănciulescu. Meeting of Orthopedic jubilee of 1-3 June 1994, p. 46-7, Craiova. Romania
12. Burnei G.et al. Proximal radio‐ulnar ligamentoplasty in radial head displacement. EPOS, 29th Annual Meeting, April 7-10, 2010, Zagreb, Croatia
13. Bhardwaj A, Sharma G. Isolated traumatic chronic anterior dislocation of radial head. J Clin Diagn Res, 12 (7) 2018; 12(7): 4-5
14. Bhaskar A. Missed Monteggia fracture in children: is annular ligament reconstruction always required? Indian J Orthop, 43 (4) (2009 Oct), pp. 3895
15. Li Z, He Y, Zhong G, Huang F. Research progress in repair and reconstruction of isolated traumatic radial head dislocation with annular ligament injury in children. Zhongguo Xiu Fu Chong Jian Wai Ke Za Zhi. 2011; 25 (10):1266–8
16. Stans AA, Morrey BF. Proximal Ulnar Fractures in Children. Chapterul 18. Sept. 2020. Musculoskeletal Key
17. Takeuchi H, Ito K, Ogino T, Hasegawa T, Kitamura M, Ishii S. A case of osteocartilaginous mass involving the coronoid process of the ulna: solitary osteochondroma or dysplasia epiphysealis hemimelica? J Shoulder Elbow Surg. 2003; 12(5):510-3.
18. Riga Th. Practical Anatomy Course Vol. l Partea l, Bucharest 1969 p 106-7
19. Johnston TB, Willis J. Gray's Anatomy Descriptive and Applied Vol ll Osteology, Arthrology, Myology. Twenty-seventh edition, by Popa Gr T and Popa Gr F, Bucharest 1944; p 464-9
20. Sinelnikov RD. Atlas of Human Anatomy, The Science of Bones, Joints, Ligaments and Muscles, 1988; vol l: p 123-7, Moscow
21. Waters PM, Skaggs DL, Flynn JM. Rockwood and Wilkins. Fractures in Children. Ninth Edition 2019
22. Ring D., Jupiter J.B., Sanders R.W., Mast J., Simpson N.S. Transolecranon fracture-dislocation of the elbow. J Orthop Trauma. 1997;11:545–50
23. Wilkerson R.D. Anterior elbow dislocation associated with olecranon fractures--review of the literature and case report. Iowa Orthop J. 1993;13:223–5
24. Arain A.R., Haddad S., Anderson M., Murtaza H., Rosenbaum A. Isolated pediatric transolecranon fracture- dislocation of the elbow managed nonoperatively: A case report and review of literature. Clin Case Rep. 2019; 7: 1435-8
25. Guitton T.G., Albers R.G., Ring D. Anterior olecranon fracture-dislocations of the elbow in children. A report of four cases. J Bone Joint Surg Am. 2009; 91:1487–90.
26. Butler M.A., Martus J.E., Schoenecker J.G. Pediatric variants of the transolecranon fracture dislocation: recognition and tension band fixation: report of 3 cases. J Hand Surg. 2012;37: 999-1002
27. Yamaura K, Inui A, Mifune Y, Nishimoto H, Kataoka T, Kurosawa T, Mukohara S, Yoshikawa T, Niikura T, Kokubu T, Kuroda R. Anterior transolecranon fracture dislocation with an associated avulsion fracture of coronoid process of ulna in a child: a case report. JSES Int. 2020 Nov 28;5(1): 9-12
28. Zheng JL, Shah AS, Nguyen J, Baldwin KD TRASH” Transolecranon Fracture-Dislocation with Occult Osteochondral Coronoid Fracture: A Case Report. 2022 JBJS Case Connector 12(2 DOI:10.2106/ JBJS.CC.22.00015
29. Valisena S, Hamitaga F, Gonzalez JG, Voumard NM, Ciritsis BD, De Rosa V, Mendoza Sagaon M. Osteochondral flap fracture of the coronoid in pediatric elbow dislocation: a case report and literature review. Eur J Orthop Surg Traumatol. 2019;29(1):213-20
30. Chambers H., Garza J. F., O’Brien E., Price C. T., Stanley E., Wilkins K. E. Fractures of the radius and ulna. Rockwood & Green’s Fractures in children (4th edition),1996, Lipincott-Raven
31. Regan W., Morrey B. F. Classification and treatment of coronoid procesa fractures. Orthopedics, 1992, 15, 845- 8
32. Wang D, Li J, Xu G, Zhang W, Li L, Tang P and Zhang L (2022) Classification of coronoid process fractures: A pending question. Front. Surg. 9:890744. doi: 10.3389/fsurg.2022.890744
33. Regan W. and Morrey B. Fractures of the coronoid process of the ulna. J. Bone Joint Surg., 1989 , 71-A, 1348-1354
34. Terada N, Yamada H, Seki T, Urabe T, Takayama S. The importance of reducing small fractures of the coronoid process in the treatment of unstable elbow dislocation. J. Shoulder Elbow Surg., 2000, 9, 344-346
35. Gadgil A, R. Roach R, Neal N, Maffulli N. Acta Orthopædica Belgica, 68 (4) 2002; 396-8
36. Tanzman M., Kaufman B. Fracture of the coronoid process of the ulna requiring reduction in extension. J. Hand Surg., 1988, 13-A, 741-2.
37. Bado JL. The Monteggia lesion. Clin Orthop Relat Res. 1967, 50:71-86
38. Stanley EA, Garza JFDL. Fratura-luxaxca o de
Monteggia. In: Beaty JH, Kasser JR, editors. Rockwood e Wilkins fraturas em crianxcas. 5th ed. Barueri: Editora Manole; 2004. p 529-62.

39. Burnei G , Raducan ID Lală CG et al. Monteggia Fracture-Dislocation: Past and Present. Clinics of Sugery. 2020; 3(2): 1-8.
40. Strauss EJ, Tejwani NC, Preston CF, Egol KA. The posterior Monteggia lesion with associated ulnohumeral instabilitaty. J Bone Joint Surg Br. 2006, 88:84-9.
41. Ghinea CA et all. Burnei's technique in the treatment of radial head displacement; innovative surgery. Study on two cases. J Med Life. 2013; 6(1):26-33. PMID: 23610590; PMCID: PMC3632355.
42. Dughila C, Dragoescu M, Burnei G. Burnei’s Ligamentoplasty with Biceps Brachi Tendon in the Treatment of the Radial Head Dislocation-a Terapeutic Option of the ECRL Ligamentoplasty. . The Vlll-Th ARTOP Congress, 5-7 Nov.2015, p 21-2, Pitesti, Romania.

43. King RE. Fractures of the shafts of the radius and ulna. In: Rockwood JCA, Wilkins KE, King RE, editors. Fractures in children. Philadelphia: Lippincott; 1984.
44. Canale ST. Fractures and dislocations in children. In: Canale ST, Beaty JH, editors. Campbell’s operative orthopaedics. 11th ed. Maryland Heights: Mosby; 2007. p 1531-725.
45. Kamudin N, Firdouse M, Han CS, M Yusof A. Variants of Monteggia type injury: case reports. Malays Orthop J. 2015, 9:23-7.
46. Ribeiro T, Pinho FZ, Bellemzier L, Guerra V, Nascimento D. An Atypical Tipe-ll Monteggia Fracture EquivalentLesion: A Case Report. JBJS Case Connector. 2013: 3(2); e 43

47. Karashi A R, Basheer S M, Alsobyani F M, et al. (November 13, 2021) A Novel Variant of Type II Monteggia Equivalent Fracture-Dislocation in Children: A Case Report. Cureus 13(11): e19541. doi:10.7759/ cureus.19541
48. Singh AP, Dhammi IK, Jain AK, Raman R, Modi P. Monteggia fracture dislocation eqivalents analysis of eighteen cases treated by open reduction and internal fixation. Chin J Traumatol. 2011, 14:221-6
49. Waters PM, Beaty J, Kasser J. Elbow “TRASH” (The Radiographic Appearance Seemed Harmless) lesions. J Pediatr Orthop. 2010;30:S77-81
50. Hotchkiss R.N. Fractures and dislocations of the elbow.in: Rockwood Jr, C.A. Green D.P. Bucholz R.W. Heckman J.D. 4th ed. Rockwood and Green's Fractures in Adults. Vol 1. Lippincott-Raven, Philadelphia1996: 929-1024
51. Broberg M.A. Morrey B.F. Results of treatment of fracture-dislocations of the elbow.Clin Orthop Relat Res. 1987, 109-19
52. Ring D, Jupiter JB, Zilberfarb J. Posterior dislocation of the elbow with fractures of the radial head and coronoid. J Bone Joint Surg Am 84-a (2002): 547-551.
53. Terada N, Yamada H, Seki T, et al. The importance of reducing small fractures of the coronoid process in the treatment of unstable elbow dislocation. J Shoulder Elbow Surg 9 (2000): 344-34
54. Pugh DM, Wild LM, Schemitsch EH, et al. Standard surgical protocol to treat elbow dislocations with radial head and coronoid fractures. J Bone Joint Surg Am. 2004 ; 86: 1122–30.
55. Egol KA, Immerman I, Paksima N, et al. Fracture- dislocation of the elbow functional outcome following treatment with a standardized protocol. Bull NYU Hosp Jt Dis 2007;65:263–70.
56. Guo W, Lu D, Wang J, Luo P, Liu M, Zhao Y. Terrible Triad Injury or Complicated Triad Injury of Elbow: A Systematic Review. Journal of Surgery and Research 3 (2020): 216-29.
57. Mathew PK, Athwal GS, King GJ. Terrible triad injury of the elbow: current concepts. J Am Acad Orthop Surg. 2009 Mar;17(3):137-51.
58. Dailiana ZH, Papatheodorou LK, Michalitsis SG, Varitimidis SE. Pediatric terrible triad elbow fracture dislocations: report of 2 cases. J Hand Surg Am. 2013;38(9):1774-8.
59. Toros T, Ozaksar K. Controversy in the diagnosis of pediatric terrible triad elbow fracture dislocation. J Hand Surg Am. 2014 Oct;39(10):2121-2. doi: 10.1016/ j.jhsa.2014.06.138. PMID: 25257495.
60. Yang Z, Feng C, Bian Z, Lu M, Zhou D. Trans- olecranon fracture–dislocation of the elbow in children. Int Orthop. 2021;45(8):2025-31
61. Burnei G et al. The electromagnetic bio-field: clinical experiments and interferences. J Med Life. 2012 12;5(2):139-44. PMID: 22802878.

Etichete: ortopedie leziuni CORHD triada cotului leziuni Monteggia fractura luxatie Monteggia

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.