Accidentele vasculare cerebrale (AVC)
reprezintă prima cauză de handicap dobândit la adult şi a doua cauză de demenţă.
În afara fazei acute şi abordărilor terapeutice în urgenţă, supravegherea
patologiei vasculare cerebrale are ca obiectiv principal identificarea
mecanismelor etiologice în scopul adaptării strategiilor de prevenţie secundară
şi de apreciere a consecinţelor leziunilor cerebrovasculare cu impact asupra
calităţii vieţii pacientului. Ancheta etiologică şi controlul factorilor de
risc vasculari se bazează pe o colaborare strânsă între neurolog şi cardiolog
pentru supravegherea unor sechele pentru care pot fi utilizate strategii
specifice de readaptare; spasticitatea, hemiagnozia sau tulburările
vezico-sfincteriene justifică supravegherea specifică în unităţi de medicină
fizică şi de recuperare.
Medicul neurolog are un rol de coordonare a
diferiţilor specialişti, posedând în plus un loc specific în evaluarea şi
managementul terapeutic al unor complicaţii, ceea ce implică şi o organizare
specifică a consultaţiei neurologice după AVC. (…)
Examenul
neurologic post-AVC trebuie să cuprindă:
• evaluarea dizabilităţii (sechelele fizice şi
handicapul funcţional);
• evaluarea modificărilor cognitive şi emoţionale;
• cercetarea recidivelor evenimentelor
neurologice focale;
• verificarea mecanismului etiologic;
• adaptarea strategiilor de prevenţie
secundară în funcţie de obiective şi de toleranţa faţă de orice mijloc
terapeutic.