Newsflash
Ars Medici

Medicii de familie şi asistenţii medicali

de Dr. Sorin Marian BRATOVEANU - mar. 11 2015
Medicii de familie şi asistenţii medicali
   Lucrez în medicina de familie din 1998, deci practic de când a început să funcţioneze sistemul asigurărilor de sănătate în România. După cum se ştie, orice medic de familie aflat în contract cu o casă judeţeană de asigurări de sănătate este obligat să aibă angajat cel puţin un asistent medical. Prin urmare, am colaborat şi eu cu asistenţi medicali de-a lungul timpului. Astfel, am aflat că şi asistenţii medicali sunt acum specializaţi. Există asistenţi de medicină generală, asistenţi de farmacie, asistenţi de medicină dentară, asistenţi de laborator, asistenţi de recuperare-fizioterapie etc. Discutând cu absolvenţii colegiilor medicale şi ai şcolilor sanitare postliceale cu care am lucrat în aceşti ani, am observat unele aspecte. În cadrul unităţilor de pregătire a asistenţilor medicali (pentru cei orientaţi pe medicină generală) se insistă mult pe nursing, adică o disciplină pe care am putea-o numi „îngrijirea bolnavului“. Se insistă pe nevoile bolnavului, medicale şi psihologice. Se învaţă, desigur, tehnicile medicale (puncţii, injecţii, spălături, tubaje) şi chiar elemente de farmacologie, de medicină internă şi de chirurgie.
   Până aici totul este perfect. Dar asistenţii de medicină generală sunt pregătiţi doar pentru asistenţa medicală din spital şi, cel mult, din ambulatoriile (policlinicile) spitalelor. Nu se face o pregătire pentru activitatea în medicina de familie. Desigur, înţelegem că orice asistent medical visează să lucreze într-un spital, din ţară sau din străinătate, de preferinţă într-un oraş mare, Bucureşti dacă se poate, eventual într-o clinică universitară, de ce nu chiar pe post de asistent-şef. Spitalele sunt văzute ca o Mecca a medicinii în România şi, probabil, orice asistent medical angajat într-un spital are o stimă de sine profesională mult mărită faţă de un asistent medical care lucrează la un dispensar rural.
   În scopul dobândirii unui post plătit în spital, asistenţii medicali începători fac mari eforturi. În primul rând, vorbim de multe ore de voluntariat în spitale, de regulă la cele la care şi-ar dori să lucreze, în speranţa dobândirii unei experienţe cât mai complete în raport cu o anumită specialitate medicală şi secţie de spital, căci nu seamănă între ele două secţii de chirurgie sau două secţii de interne, chiar din acelaşi spital. Apoi, sunt puse în mişcare „cunoştinţele“, „relaţiile“, „pilele“ şi se primesc promisiuni că „se va scoate un post de asistentă la secţia X, pleacă o fată în Germania etc.“, se leagă prietenii cu asistentele mai vechi (pentru „ţinere la curent“).
   Problema este că şcolile postliceale sanitare sunt multe, anual ies mii de absolvenţi din aceste şcoli şi este tehnic imposibil ca toţi să ocupe posturi în spitale sau policlinici. În plus, chiar dacă se eliberează posturi în aceste unităţi, accesul asistenţilor medicali tineri, debutanţi, nu se face doar pe bază de examen, ci şi de „plăţi informale“ (folclorul vehiculează informaţii despre plicuri cu câteva mii de euro ca să fii angajată „asistentă în spital“; este valabil şi pentru unii psihologi angajaţi în spitale de psihiatrie sau centre de sănătate mintală).
   Prin urmare, din motivele arătate, mulţi asistenţi tineri ajung să lucreze în medicina de familie. Dar, aici, surpriză: au mari lacune. Ei nu ştiu aproape nimic despre vaccinări, despre epidemiologie şi despre formularistica specifică (registrele de consultaţii, vaccinări, tratamente, gravide, boli cronice, boli infecţioase, domicilii etc.). Astfel, lucrând cu o asistentă debutantă, medicul de familie trebuie să o înveţe aproape totul, deşi este absolventa unui colegiu sau a unei şcoli tehnice şi a făcut şi voluntariat (dar în spital, desigur), exceptând tehnicile de bază – injecţii, bandaje etc. (deşi apar şi aici lacune). Adică un gen de „pregătire la locul de muncă“.
   Mai nou, sunt necesare şi cunoştinţe de informatică, căci acum totul s-a informatizat: reţete electronice, validări, carduri, facturi electronice, SIUI etc. Multe din raportările făcute lunar, trimestrial sau anual de medicii de familie nu se mai realizează folosind vechile formulare tipărite, ci programe pe calculator. Dacă vrei ca asistentul să te asiste şi în această activitate, este necesar să-l înveţi câteva luni să facă această activitate şi să-l supraveghezi continuu, să nu facă erori. După ce ai instruit eficient un asistent medical în activitatea specifică medicinii de familie, poţi avea şi surpriza neplăcută de a-l vedea că pleacă în străinătate sau la un spital. Migraţia forţei de muncă, nu?
   Toată această muncă „instructiv-educativă“ cu un asistent debutant/începător, un medic de familie trebuie să o facă în timp ce îşi realizează îndatoririle zilnice – consultaţii, reţete, validări, trimiteri, raportări etc. Prin urmare, trimitem un apel: pregătiţi asistenţii medicali (generalişti) şi pentru medicină de familie, nu doar pentru spitale şi policlinici!
 
 
Medicii de familie, dar şi cei de alte specialităţi, interesaţi să publice la această rubrică sunt invitaţi să ne scrie la adresa inprimalinie@viata-medicala.ro
 
 
 
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe