Utilizat începând din 1996, termenul „microhemoragii cerebrale“ este contro­ver­sat. Semnificaţia clinică şi imagistică a acestuia este explicată de acad. Constantin Popa, la rubrica Creierul vascular.

"> Microhemoragiile cerebrale (1) - Viața Medicală
Ars Medici

Microhemoragiile cerebrale (1)

de Acad. Constantin POPA - iun. 12 2014
Microhemoragiile cerebrale (1)

Utilizat începând din 1996, termenul „microhemoragii cerebrale“ este contro­ver­sat. Semnificaţia clinică şi imagistică a acestuia este explicată de acad. Constantin Popa, la rubrica Creierul vascular.

   Interesul pentru microsângerările cerebrale a crescut semnificativ în decursul ultimilor ani. Pe baza unei literaturi de specialitate tot mai bogate, se acceptă în prezent faptul că prezenţa microhemoragiilor este asociată cu hemoragia intracerebrală, hipertensiunea şi boala vaselor mici. Microhemoragiile cerebrale reprezintă un subiect de interes din cauza rolului de indicatori ai microangiopatiei cu risc de sângerare.
   Primii care au raportat leziunile punctiforme intracerebrale, silenţioase clinic, detectate de măsurătorile IRM T2* ponderate (T2*w), numindu-le „lacune hemoragice“, au fost Scharf şi colab. în urmă cu două decenii (Significance of haemorrhagic lacunes on MRI in patients with hypertensive cerebrovascular disease and intracerebral haemorrhage. Neuroradiology. 1994 Oct;36:504-8). Aceste leziuni au fost descoperite mai frecvent la pacienţii cu hemoragie intracerebrală primară care prezentau o afectare similară a substanţei albe corespunzătoare vârstei şi infarcte lacunare nehemoragice.
   Termenul „microhemoragii cerebrale“ a fost utilizat de Offenbacher şi colab. (American Journal of Neuroradiology, 1996) pentru a descrie ariile focale lipsite de semnal din parenchimul cerebral, cu dimensiuni sub 5 mm, vizibile pe măsurătorile ponderate T2*. Multe din studiile ulterioare au aderat la această dimensiune, însă există şi alţi autori care încadrează la microhemoragii şi leziuni mai mari de 5 mm. Ariile simetrice cu semnal hipointens în globus pallidus – cel mai probabil calcificări şi lipsa semnalului la nivelul vaselor cerebrale – nu trebuie luate în considerare în diagnosticul microsângerărilor.
   Este important de precizat că termenul „microhemoragii cere­brale“ este controversat. În primul rând, o leziune punctiformă cu semnal hipointens poate reprezen­ta nu numai o hemoragie, ci şi alte patologii sau chiar artefacte. În al doilea rând, chiar dacă etiologia este corectă, în cele mai multe cazuri, „microhemoragia“ nu repre­zintă nici sângerare acută, dar nici sângerare cronică, ci depozite de produşi de degradare a hemo­globinei, precum hemosiderina. Chiar şi atunci când au fost observate sângerări care respectă topografia unor microhemoragii anterioare, resângerarea nu este sigură. Se pare că microhemoragiile cerebrale sângerează rar şi ar putea indica mai degrabă o predispoziţie la sângerare.
   Măsurătorile ponderate T2*w IRM de tip ecou de gradient, foarte susceptibile la defazarea focală a semnalului RM din cauza hemosiderinei, au cea mai mare sensibilitate în detectarea microhemoragiilor cerebrale (vezi figura) şi pot fi efectuate relativ uşor cu orice echipament IRM standard. În general, aplicarea unui câmp magnetic unei componente biologice generează o caracteristică de câmp a ţesutului specific: magnetizarea indusă depinde de câmpul magnetic aplicat şi de susceptibilitatea magnetică a moleculelor; susceptibilitatea magnetică a unei substanţe descrie răspunsul magnetic specific local la un câmp magnetic extern. Susceptibilitatea crescută a dezoxihemoglobinei şi a produşilor de degradare a acesteia se explică prin prezenţa de electroni nepereche. În câteva minute de la extravazarea sângelui, în cazul hemoragiei cerebrale, hemoglobina suferă modificări structurale semnificative, de la oxihemoglobină la dezoxihemoglobină, devenind astfel un element paramagnetic. Modificarea structurală este urmată de producerea methemoglobinei intra- şi extracelulare, iar, după liza sanguină, de producerea de hemosiderină şi feritină. Studiile histopatologice sugerează că zonele focale de lipsă a semnalului pe măsurătorile T2* pot indica depozite de hemosiderină, în urma microhemoragiilor.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe