Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Muzica oamenilor

Viața Medicală
Dr. Cătălina PANAITESCU vineri, 7 iulie 2017
     S-a întâmplat ca în ultimii cinci ani să trebuiască să mut sediul cabinetului medical de două ori. Prima data a fost o alegere liberă, pe care am făcut-o din dorința de a scăpa de o clădire insalubră aflată în proprietatea Primăriei Capitalei care, deși o avea în evidență ca monument de arhitectură, nu a considerat potrivit să investească în stoparea degradării ei. Aceasta, în condițiile în care pe vremea aceea ne desfășuram activitatea, acolo, opt medici, șapte asistente medicale și o moașă, deservind o populație de aproximativ 15.000 de pacienți. Peste 150 de oameni ne treceau în fiecare zi pragul, înregistrând și comunicându-ne mai mult sau mai puțin voalat disconfortul resimțit, îndeobște termic, deoarece clădirea, veche de peste o sută de ani, avea tâmplăria originală, imposibil de înlocuit fără un proiect de restaurare care să garanteze păstrarea caracteristicilor arhitecturale.
     Demersurile efectuate pe lângă instituția amintită, în care solicitam coparticipare financiară într-un proiect cu mult peste posibilitatea noastră de a-l suporta singuri, s-au izbit constant de un refuz. Ce am putut face a fost să „cârpim” acoperișul și să scoatem din uz sobele, instalând o centrală. Efortul nu a avut rezultatul scontat, deoarece lipsa de izolație a clădirii a făcut ca temperatura în cabinete și spațiile comune să fie greu de suportat în anotimpul rece, când se încăpățâna constant să rămână la 17–180C (cu condiția să nu fie prea frig afară). Cum să consulți, cum să vaccinezi, cum să aderi la Programul național de screening pentru cancerul de col uterin, cum să faci consultații de prevenție, care necesită conversații îndelungate, când gândul tău dominant este să termini cât mai repede și să pleci de acolo? Povara sentimentului de vinovăție este cumva atenuată de nerăbdarea pe care o citești în ochii celui din fața ta, care are în minte același lucru. 
     Am hotărât, prin urmare, că nu mai doresc să continui așa și am riscat ieșirea dintr-un sistem oarecum sigur, al celui de comodat – pentru că oricum nu mă interesa ipotetica posibilitate de cumpărare a acelui spațiu grevat de problemele menționate și prețul enorm la care s-ar fi ajuns din cauza suprafeței mari a spațiilor comune. Oricum, este impropriu denumită „cumpărarea cabinetului”, pentru că de fapt nu cumperi decât dreptul de a-l folosi cinci ore pe zi.
     Alternativa a fost un cabinet într-un spațiu nu neapărat modern, dar contemporan, amenajat la parterul unui bloc, unde m-am mutat împreună cu doi colegi medici de familie, un medic psihiatru și un psiholog, cu care împărțeam chiria. A fost bine cât a durat, din păcate proprietarul spațiului a speculat lipsa noastră de experiență și încrederea naivă în onestitatea termenilor contractuali și, prevalându-se de anumite prevederi ale acestuia a solicitat o triplare a chiriei. A trebuit, prin urmare, să o luăm de la capăt și cred că oricine știe ce înseamnă acest lucru din punct de vedere logistic și financiar. Dar nu despre acest aspect vreau să vorbesc acum, ci despre ce s-a întâmplat cu pacienții. Și cu mine. 
     Oricât le-ar plăcea unora să creadă altceva, unul din criteriile alegerii medicului, nu numai de familie, dar în special a acestuia, îl reprezintă apropierea față de casă. Ca urmare, statisticile arată că mutarea sediului cabinetului duce, de regulă, la pierderea a circa 10% din pacienți. Nu am făcut un calcul, dar cred că prima dată nu m-am înscris în tiparul obișnuit, poate și pentru că sediul noului cabinet se găsea la mai puțin de un km de cel vechi și în proximitatea imediată a unei stații de tramvai. A doua mutare însă s-a făcut într-un spațiu mai îndepărtat, nu cu mult pentru un adult sănătos, dar dificil pentru pacientul vârstnic, deoarece sunt zece minute de mers pe jos de la cea mai apropiată stație a unui mijloc de transport. De data aceasta, unii au plecat. Pe o parte i-am înțeles. Pe alții, care au refuzat chiar să vină să facă o probă a drumului până la noua adresă, în condițiile în care știu că fac multe alte deplasări, încă încerc să o fac. Dar știu cu certitudine că cei care au rămas „ai mei” m-au tras înapoi de pe marginea unui sindrom de burnout, al cărui pericol îl simțeam în preajmă de ceva vreme, sub forma unui disconfort crescând în fața omului din cabinet care vorbea, deranjându-mă din efortul de a alinia actul medical în patul procustian al unui sistem informatic nefuncțional, al unei case de asigurări care m-a transformat în agent fiscal și al colegilor care au impresia că specialitatea mea este sinonimă cu obligația de a prelua din sarcinile lor birocratice. Am realizat brusc că „ei”, cei care au ales să vină în continuare – și am trecut, de atunci, printr-o vară caniculară și o iarnă cu viscol și troiene – au un motiv pentru care o fac. Așa că am început să îi privesc cu o atenție diferită de cea de până acum, născută din recunoștință, dar și dintr-o curiozitate dincolo de planul consultației în desfășurare, fiind atentă până și la opțiunile privind soneriile telefoanelor, ca indiciu asupra personalității omului din fața mea. M-am bucurat să descopăr cât de aproape am ajuns atunci când am ghicit cui aparține telefonul care intona în sala de așteptare melodia din „Războiul stelelor”: doamnei S.S., o pașnică bunicuță în vârstă de 75 de ani.

 

 

Medicii de familie, dar și cei de alte specialități, interesați să publice la această rubrică sunt invitați să ne scrie la adresa:
 inprimalinie@viata-medicala.ro

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC