Au avut niţică dreptate cei care considerau alimentaţia noastră zilnică drept un atac, o agresiune împotriva organismului. Observau cum devine vultuoasă faţa celui care se „ospătează“; cum creşte temperatura corpului, cum creşte numărul leucocitelor, cum devine respiraţia mai greoaie, perspiraţia mai intensă, cum apare transpiraţie, cum apar râgâielile şi regurgitările. Iar după alimentaţie (depinde cât de copioasă a fost masa), apare inevitabila somnolenţă („mic insuficienţă hepatică“ cum spunea prof. Haţieganu). Toate emonctoriile lucrează din plin pentru a detoxifia organismul. Emonctoriul principal rămâne însă evacuarea intestinală, scaunul. Cuiul lui Pepelea, capul răutăţilor! (...)