Am depus la biroul A al instituției
de sănătate publică abilitate să se ocupe de reînnoirea anuală
a contractului care să-mi permită participarea la Programul
național de Vaccinări, următoarele documente: certificatul de
înregistrare în Registrul Unic al Cabinetelor Medicale, autorizația
sanitară de funcționare, contractul cu casa de asigurări de
sănătate, inclusiv actele adiționale (vreo patru, în total),
decizia de evaluare a cabinetului medical de către casa de asigurări
de sănătate, dovada asigurării de răspundere civilă în domeniul
medical (atât pentru mine, cât și pentru asistenta angajată),
codul de înregistrare fiscală, numărul de cont al cabinetului
medical deschis la bancă și o copie după cartea de identitate.
După un timp relativ scurt, am fost
chemată să semnez contractul și să mă prezint cu el la biroul B
al aceleiași instituții, aflat însă într-o locație diferită.
Oamenii de acolo au fost extrem de amabili și m-au ajutat să
recapitulez modalitatea de completare a multiplelor formulare. Am
sperat că la sfârșitul întrevederii să am ocazia să și
exersez, deoarece mai mulți pacienți mă informaseră că la
televizor s-a spus că Ministerul Sănătății a achiziționat
vaccin gripal și că acesta este disponibil gratuit la medicii de
familie. Am întrebat, prin urmare, dacă pot primi atunci dozele
alocate. Răspunsul a fost negativ, dar plin de speranță:
„Încercați și săptămâna viitoare“.
Poate că nu
aduceam în discuție acest subiect, dacă situația nu s-ar repeta,
mai mult sau puțin identic, în fiecare an. Pentru că, în fiecare
an, la început de octombrie, la televizor se spune că Ministerul
Sănătății a achiziționat vaccin gripal și că oamenii pot merge
la medicul de familie să se vaccineze gratuit. În fiecare an,
medicul de familie întocmește catagrafia pacienților aparținând
grupelor populaționale vulnerabile care, conform Organizației
mondiale a sănătății (OMS) sunt: 1) persoane cu vârsta cuprinsă
între șase luni și 64 de ani, luate în evidență cu afecțiuni
medicale cronice pulmonare, cardiovasculare, metabolice, renale,
hepatice, neurologice, diabet zaharat, obezitate, astm sau cu virusul
imunodeficienței umane; 2) gravide; 3) medici, cadre sanitare medii
și personal auxiliar atât din spitale, cât și din unitățile
sanitare ambulatorii, inclusiv salariați ai instituțiilor de
ocrotire (copii sau bătrâni) și ai unităților de bolnavi
cronici, care prin natura activității vin în contact respirator cu
pacienții sau asistații; 4) persoane, adulți și copii, rezidente
în instituții de ocrotire socială, precum și persoane care acordă
asistență medicală, socială și îngrijiri la domiciliul
persoanelor la risc înalt; 5) toate persoanele cu vârsta egală sau
mai mare de 65 de ani (sursa: www.cnscbt.ro).
Numărul acestor pacienți variază de la un medic la altul, în
funcție de mărimea și structura listei de capitație. În cazul
meu, la aproximativ 1.200 de pacienți, cu foarte puțini copii și
gravide, dar multe persoane în vârstă și un număr apreciabil de
bolnavi cu afecțiuni cronice, numărul este de aproximativ 300.
În fiecare an, numărul dozelor de
vaccin gripal alocate inițial este insuficient: 30–50, pentru ca
ulterior, la sfârșit de ianuarie sau chiar în februarie, vaccinul
să devină disponibil într-un număr de doze cel puțin egal, dacă
nu mai mare cu cel pus la dispoziție inițial. În principiu,
aceasta nu ar trebui să fie o problemă pentru că, deși OMS, ca și
alte foruri abilitate, recomandă ca vaccinarea gripală să se
efectueze înainte de debutul cazurilor de boală în comunitatea
respectivă, adaugă și mențiunea că vaccinarea trebuie să
continue pe toată perioada cât virusurile implicate sunt în
circulație. Prin urmare, nu este o greșeală vaccinarea nici în
ianuarie, nici în februarie.
Medicii de familie refuză însă
dozele distribuite suplimentar în a doua parte a sezonului și nu
din cauză că nu ar ști acest lucru, ci pentru că experiența
anilor trecuți le-a arătat că șansele de a le administra
populației la risc rămase nevaccinate sunt foarte mici. Explicații
ar putea fi reducerea gradului de acceptare a vaccinului de către
pacienți (maxim la început de sezon – probabil și ca urmare a
campaniilor din mass-media, apoi în scădere vertiginoasă) sau
problemele de accesibilitate în condiții meteorologice nefavorabile
(în special în zonele rurale).
Avem, prin urmare, o resursă
limitată care se pierde, în ciuda eforturilor pe care
instituțiile implicate sunt sigură că le fac pentru a o asigura.
Înseamnă că undeva, pe firul procesului de achiziție sau al celui
de distribuție se întâmplă ceva ce ar fi bine să fie, într-un
final, identificat și rezolvat, iar soluția propusă să țină
cont de situația din teritoriu.
Înainte de a încheia, numărul
dozelor de vaccin gripal care mi-au fost, până la urmă, alocate, a
fost șase (!?). Aștept de la instituțiile implicate criteriile de
eligibilitate ale pacienților pentru că, vorba unui distins coleg,
„dacă fac eu selecția, pot fi acuzată de neglijență în cel
mai bun caz, sau de corupție în cel mai rău“.
