Zilele acestea
am dat peste o amintire din campania electorală. Câteva citate sunt sugestive:
„Prioritate zero: sănătatea va avea o alocare de 6% din PIB, indiferent de guvernare
și de configurația Parlamentului“; „Prioritate zero: crearea unui plan național
de educație pentru prevenție, care va beneficia de un capitol de finanțare
separat, cu proiecție multianuală; „Prioritate zero: schimbarea traseului
pacientului în sistem, în direcția firească: medic de familie – asistență în
ambulatoriu de specialitate – spital.
Și aș putea
continua, dar ce folos? Înclin să cred că prioritate zero înseamnă fără
prioritate. Pentru că niciuna dintre promisiunile electorale din campania prezidențială
nu se regăsește în realitate. Bun, anul 2015 a fost un an în care am avut un
alt prim-ministru, un an de acomodare, un an în care „guvernul meu“ nu a
existat. Dar, de la tribuna aia frumoasă, cu stema României și fundal albastru,
era greu de adresat un îndemn: „Dragi medici, vă aștept la Cotroceni să schițăm
împreună un viitor pentru sănătatea României“?
Un an întreg am
tăcut, așteptând și am rămas cu așteptatul. Un an am așteptat ca bugetul pe
2016 să fie luat, verificat, întors, reechilibrat ș.a.m.d. Că de atâția ani în
care îl citim, am ajuns să îl cunoaștem mai bine decât Curtea de Conturi și
putem să le arătăm profesioniștilor de la Ministerul de Finanțe cum să îl
verifice... Un an în care CNAS și MS au reușit performanța de a lua contractul
2014–2015 pentru a-l face copy paste în 2016. Un an în care a trecut un
nou cod fiscal, în care medicii sunt mai rău loviți decât cei ce fraudează
plata TVA. Un an în care sistemul informatic al CNAS, lansat cu impertinență și
mână de fier, a reușit performanța de a nu avea nici măcar un contract de
mentenanță. Ce să mai vorbim de nervii medicilor și ai pacienților, ținuți cu
orele pentru validări și mințiți cu nerușinare că se reduc fraudele din sistem.
Atâtea ar fi de
spus despre anul 2015, dar despre morți, numai de bine. Inclusiv despre
răposatul guvern, care a reușit cumva să asigure o creștere necesară a
salariilor din spitale și să bugeteze acest lucru în 2016. Faptul că a uitat să
prevadă acest lucru pentru încă două treimi din medicii României îl punem pe
seama faptului că era sub influența accidentului de la Colectiv.
Dar noul
Guvern? Noul ministru? Noul... eternul președinte al CNAS? Ei nu au avut nimic
de modificat în contract, norme și finanțare? Anul 2015 a fost atât de bun și
de frumos, tras la indigo cu 2014, încât să îl perpetuăm și în 2016? Sau și în
2017, după dorința personalului CNAS, care ar prefera să nu mai discute cu
niciun medic... că ei, funcționarii, știu mai bine cum se face medicina.
Alocare a 6%
din PIB? Primul ministru zice că nu sunt bani. Gata, a înțărcat bugetul! Nu
avem, nu dăm la nimeni. „Ca președinte, voi așeza la masă toți actorii politici
și voi propune acceptarea de către toate forțele politice a unei proiecții
bugetare pe termen lung, în care prioritatea pentru sănătate să fie
concretizată prin alocarea a 6% din PIB, indiferent de componența politică a
cabinetului sau de configurația Parlamentului“. Citez din promisiunile
electorale ale președintelui. A văzut cineva vreo asemenea masă?
Prevenție? Să
cităm din copy paste-ul care ține loc de Contract-cadru? Neplătită,
nedecontată și trimisă în derizoriu. Fără nici măcar un scop de reducere a
celor mai costisitoare boli, fără un program pe termen mediu, în care
obiectivele să nu fie schimbate după chipul și asemănarea politrucului care se
găsește la cârma CNAS, sau după interese care ar trebui să ridice semne mari de
întrebare la DNA. Mai întreabă cineva ce se întâmplă cu taxa pe viciu,
colectată tocmai pentru prevenție?
Direcție
firească? Din ce în ce mai multe prezentări au acces direct la spital. Nu că
medicii din spitale ar duce lipsă de pacienți. Adesea au mai mulți decât pot
duce. Dar interesele spun că medicul de familie nu are voie, că o anumită
investigație nu poate fi recomandată... aici îmi lipsește justificarea, pentru
că nu a fost oferită niciodată. Ba nu, el poate prescrie anumite medicamente,
dar nu poate înțelege un protocol sau un ghid. Poate cei de la DNA se
plictisesc și mai aruncă și prin sănătate un ochi.
„Numărul și
calitatea serviciilor medicale acordate în medicina de familie și în
ambulatoriu vor crește, pentru a cheltui cât mai eficient banii în sistem și
trata cât mai mulți pacienți.“ Eu nu am găsit în proiectul copy paste
nicio creștere a numărului și calității. Poate mă înșel eu, că sunt un simplu
medic, nu președintele României. Dar mă așteptam ca ministrul sănătății și președintele
CNAS să fie invitați la o cafea la Cotroceni ca să explice celui votat de șase
milioane de români ce au de gând să facă în sănătate. E drept, nu le poate ordona,
dar nici nu am auzit ca vreun demnitar să refuze o invitație la președinție.
Sau să ignore complet ceea ce li se transmite prin votul popular. Dar poate mă
înșel eu, că eu nu am promis nimic în campania electorală.
Asigurările
private reprezintă o glumă proastă pentru starea generală de sănătate, birocrația
a crescut, Contractul-cadru s-a umflat de la 23 de pagini în 2000, la peste 400
în 2015, pleacă mai mulți medici decât produc facultățile, care produc oricum
de două ori mai mulți medici decât necesarul teoretic. Nu există lună în care
să nu auzim de colegi care nu au ieșit la pensie, dar care nici nu vor mai ieși,
pentru că au trecut într-o lume în care accesul se face fără card super
securizat și super inutil.
„Președintele
ales promite controlul riguros și sistematic al utilizării fondurilor publice
în tot sistemul sanitar, prin informatizarea acestuia și prin revizuirea
cadrului normativ privind controlul și auditul“. Ar fi o glumă foarte reușită
dacă nu ar fi de glumă! Deși există card de asigurat, se cere semnătura
pacientului în registru. Ca acum 50 de ani. Deși se știe că există deficit de
medici pe anumite specialități, se impută medicilor de familie care le-au dat
pacienților medicația necesară, contravaloarea acelei medicații. Pentru că e mai
bine să moară pacientul decât să fie încălcate sfintele reguli ale birocrației!
Domnule Președinte!
Incapacitatea decidenților din sănătate, de la minister la CNAS, a dus la situația
hilară de a emite o hotărâre de guvern cu un nou Contract-cadru, care e propus
spre prorogare după câteva zile printr-o altă hotărâre de guvern, și care nu
are nimic nou. Ce vă costă să vă și asumați ceea ce ați promis? Ce vă costă să
transformați sănătatea din prioritate nulă în prioritate reală a României? Ce
vă costă să întrebați public de ce se ajunge ca peste 500 de medici să se
plimbe în ploaie în fața ministerului fără a fi întrebați de ce?
Domnule Președinte!
Cât credeți că medicii și asistentele vor mai fi aici pentru pacienții lor?
Cât credeți că vor mai rezista? Ce vă (mai) trebuie pentru ca sănătatea să
devină o prioritate a Guvernului României?
Medicii de familie, dar și cei de alte specialități,
interesați să publice la această rubrică sunt invitați să ne scrie la adresa inprimalinie@viata-medicala.ro