Tuberculoza este o boală contagioasă care se răspândește pe cale aeriană. Dacă nu este tratată, o persoană cu tuberculoză poate infecta în medie 10–15 persoane anual. Tuberculoza este cauza a peste 1,5 milioane de decese anual, o cifră care crește progresiv. În întreaga istorie a omenirii, tuberculoza a ucis mai mulți oameni decât orice altă boală, datând încă din 4.000 î.Hr. în Egiptul antic, Grecia, Italia și India. Tuberculoza este cauzată de infecția cu organisme din complexul Mycobacterium tuberculosis. Manifestările clinice apar cel mai adesea între o lună și șase luni de la instalarea infecției (până la 18 luni pentru boala osteoarticulară) și includ: febră, scădere în greutate, inapetență, tuse, transpirații nocturne și frisoane. Persoanele cele mai expuse riscului de a dezvolta această boală sunt bolnavii cu HIV, cei cu imunodeficiențe, alcoolicii și consumatorii de droguri intravenoase.
Interpretarea radiologică a plămânilor persoanelor infectate cu tuberculoză este rareori specifică. Pot să apară numeroase aspecte vizibile pe radiografia toracică: limfadenopatia hilară, afectarea stațiilor ganglionare subcarinale, paratraheale sau mediastinale; atelectazia sau infiltrarea unui segment sau a unui lob; pleurezia; cavernele sau infiltratele de tip militar. În anumite cazuri, tomografia computerizată sau imagistica prin rezonanță magnetică a toracelui poate ajuta la conturarea diagnosticului, însă astfel de metode nu sunt necesare pentru diagnosticul de rutină. Prezența cavernelor este frecventă în cazurile de reactivare a tuberculozei „adulte” și mai puțin frecventă în tuberculoza din copilărie. Necroza și cavernele pot rezulta dintr-un afect primar progresiv la pacienții foarte tineri sau imunocompromiși. Afectarea extrapulmonară poate include: meningita, inflamația granulomatoasă a ganglionilor limfatici, afectarea oaselor, a articulațiilor, a pielii, a urechii medii și a mastoidului. Tuberculoza gastrointestinală poate imita cu ușurință o boală inflamatorie intestinală. Tuberculoza renală și progresia acesteia către o boală activă de la infecția latentă cu tuberculoză („tuberculoza pulmonară tip adult”) sunt neobișnuite la copiii mai mici, dar pot să apară la adolescenți. Durerea abdominală cronică, însoțită de peritonită și obstrucție intestinală parțială, poate fi prezentă în boala cauzată de Mycobacterium bovis; tuberculoza congenitală poate imita sepsisul neonatal.
Există două tipuri de teste care se utilizează pentru a detecta bacteriile din organism: testul cutanat și testele de sânge. Un test cutanat pozitiv sau un test de sânge pozitiv ne poate spune doar că o persoană a fost infectată, dar nu și dacă persoana are o infecție latentă sau o boală activă. Alte teste, cum ar fi o radiografia toracică și o mostră de spută, sunt necesare pentru a determina dacă persoana are tuberculoză. Există categorii de oameni care ar trebui să fie testați pentru tuberculoză, deoarece aceștia prezintă un risc mai ridicat de a fi infectați: persoanele care au fost în contact cu bolnavi cu tuberculoză, cetățeni dintr-o țară în care boala este extrem de comună (majoritatea țărilor din America Latină, Caraibe, Africa, Asia, Europa de Est și Rusia), persoanele care locuiesc sau lucrează în locuri cu risc ridicat (închisori, cămine pentru bătrâni și oameni fără adăpost), personalul medical care îngrijește pacienții cu risc crescut de a dezvolta tuberculoză, sugarii, copiii și adolescenții expuși. Numeroși indivizi care nu au avut niciodată o infecție latentă pot dezvolta boala activă, însă există anumite cazuri în care au o infecție latentă, ce prezintă un risc crescut de a dezvolta boala activă.
Testul cutanat pentru tuberculoză este denumit testul Mantoux. Un test cutanat necesită două vizite la medicul specialist. La prima vizită este realizat testul, iar la a doua vizită se interpretează rezultatul. Testul este efectuat prin injectarea unei cantități mici de lichid (numită tuberculină), în partea inferioară a brațului, iar rezultatul se citește după 72 de ore. Un test pozitiv înseamnă că organismul persoanei a fost infectat cu micobacterii, însă sunt necesare teste suplimentare pentru a determina dacă persoana prezintă o infecție latentă sau activă. Testul cutanat cu rezultat negativ înseamnă că organismul persoanei nu a reacționat la tuberculină și că o infecție latentă sau boala nu este probabilă. Testul cutanat al tuberculozei este testul de preferat pentru copiii sub vârsta de cinci ani. Testele de sânge sunt numite TB-QuantiFERON sau IGRA (Interferon - Gamma Release Assays). Aceste teste de sânge sunt de preferat în cazul persoanelor care au fost vaccinate BCG. În ceea ce privește examenul de spută, sunt necesare trei probe de spută pentru pacienții suspecți de tuberculoză și două probe de spută pentru pacienții aflați sub tratament antituberculos pentru urmărirea rezultatelor chimioterapiei. Interpretarea rezultatului: laboratorul va comunica rezultatul la examenul direct al sputei pentru BAAR (bacili acido-alcoolo-rezistenți) în 24 de ore, iar în 4–6 săptămâni vom avea un rezultat după însămânțarea pe un mediu de cultură solid (Löwenstein–Jensen) sau 1–2 săptămâni după însămânțare pe mediu lichid. Nu toți cei infectați cu micobacterii se îmbolnăvesc. Ca urmare, există două stări legate de tuberculoză: infecția latentă a tuberculozei și boala tuberculoasă. Atât infecția latentă, cât și boala pot fi tratate. Fără tratament, infecția latentă poate progresa până la boală și, dacă nu este tratată corespunzător, tuberculoza poate fi fatală.
