În ciuda unei aparenţe fragile, dr. Marişca
Marian (foto) ascunde o nebănuită forţă de dăruire semenilor ei. Altfel nici nu ar putea să ducă povara uneia din cele mai grele specialităţi medicale:
oncologia. În timpul liber, când
alţii aleg să se izoleze, ea continuă să îi ajute pe cei în nevoie prin acţiuni
de voluntariat şi propunând celor din jur să se implice. De data aceasta, destinatarii
invitaţiei suntem noi, medicii de familie. Împreună putem face o schimbare.
(Dr.
Cătălina Panaitescu)
Fiecare dintre noi, care
a trecut sau trece prin experienţa luptei cu cancerul, se întreabă: poate fi această
boală prevenită? Întrebarea ne preocupă poate chiar mai mult după ce interacţionăm
cu un pacient în fază terminală, cancerul fiind a doua cauză de deces după
bolile cardiovasculare. Pe plan mondial, se estimează că în 2015 se vor înregistra
15 milioane de cazuri noi şi 8,9 milioane de decese prin cancer, iar în 2025 se
prevede că numărul cazurilor nou înregistrate va creşte la 19,3 milioane. În România,
apar anual peste 78.000 de cazuri noi, iar 50.000 de oameni mor din cauza cancerului,
conform unui raport recent al Agenţiei internaţionale de cercetare a cancerului
(IARC). Potrivit aceluiaşi raport, riscul de a face cancer înaintea vârstei de 75
de ani este de 23% în populaţia generală din România (28% la bărbaţi şi 19,1% în
rândul femeilor).
Responsabili de frecvenţa în creştere a cancerului,
pe lângă fenomenul de tranziţie demografică şi epidemiologică, sunt stilul de viaţă
cu expunere mai frecventă la factorii de risc (ex.: cancerul bronhopulmonar, ca
urmare a extinderii „epidemiei“ de tabagism) şi îmbunătăţirea mijloacelor diagnostice,
cu posibilitatea de a evidenţia localizări profunde, care în trecut rămâneau nedecelabile.
Majoritatea oamenilor, când se îmbolnăvesc (nu
numai de cancer), dau vina pe moştenirea genetică. J. Craig Venter, cel care a descifrat
şi publicat primul genom uman (al său, în 2007), susţine că structura genetică
indică doar un risc crescut pentru anumite boli, dar nu este factorul determinant.
Această ipoteză este confirmată şi de studiile epidemiologice care arată că emigranţii
sunt diagnosticaţi cu boli cronice determinate de mediul ţării în care trăiesc
şi nu specifice ţării de origine (diagnosticarea cancerului mamar la ambii gemeni
univitelini se întâmplă, de pildă, în mai puţin de 20% din cazuri). Deci nu atât
predispoziţia genetică dictează îmbolnăvirea, cât interacţiunile cu factorii din
mediul înconjurător; fiecare individ poate alege dacă se expune sau nu acestora.
Cancerul este o boală care
poate fi prevenită prin schimbări majore ale stilului de viaţă, întrucât doar în
5–10% din cazuri este condiţionată genetic. Cel puţin două treimi din cazurile de
cancer pot fi prevenite prin profilaxie primară (reducerea sau eliminarea expunerii
la factori de risc externi) şi secundară (control medical periodic, screening, diagnosticare
şi tratament precoce).
Deoarece cancerul poate apărea
la orice vârstă şi poate interesa orice ţesut sau organ, fiecare medic, indiferent
de specializare, se confruntă cu astfel de pacienţi şi are un rol esenţial în prevenţia
şi diagnosticarea precoce. Totuşi, medicii de familie ocupă o poziţie-cheie, fiind
în prima linie de adresabilitate a populaţiei. Un studiu efectuat în 2013 în Anglia,
care a adresat un minichestionar unui număr de 290 de medici de familie şi a derulat
un interviu semistructurat cu 14 dintre aceştia, relevă faptul că aproape jumătate
(47,2%) nu au timp să joace un rol în prevenţia cancerului; 61,3% din participanţii
la studiu au afirmat că priorităţile şi obiectivele sistemului de sănătate nu sunt
aliniate în direcţia activităţilor de prevenţie a cancerului. Sunt două concluzii
importante ale studiului: în timp ce interacţiunile medic–pacient şi credibilitatea
medicilor de familie oferă o oportunitate pentru prevenirea cancerului, presiunea
timpului şi alte obligaţii impuse de sistem reduc de multe ori rolul acestora în
prevenţie; este nevoie de educare, motivare şi acţiune în jurul schimbării stilului
de viaţă, iniţiative cu impact în asistenţa medicală primară şi pentru medicii de
familie din întreaga lume.
Şi în ţara noastră, timpul medicului de familie
este alocat mai mult birocraţiei impuse de sistem decât pacientului. Dar, cum cancerul
este o boală care poate fi prevenită, este important să dezvoltăm iniţiative şi
materiale care să responsabilizeze fiecare persoană care trece prin cabinetul medicului
de familie. Încurajez diseminarea Codului european împotriva cancerului,
care include „12 porunci“ referitoare, în principal, la stilul de viaţă. L-am putea
deci numi Dodecalogul acţiunilor individuale necesare pentru
a preveni cancerul.
1. Să nu fumezi. Să nu foloseşti niciun fel
de tutun.
2. Să asiguri un mediu fără fum de tutun acasă.
Să sprijini politicile antifumat la locul de muncă.
3. Să îţi menţii o greutate corporală în limite
normale.
4. Să ai activitate fizică zilnic. Să reduci
sedentarismul.
5. Să te alimentezi sănătos. Mănâncă predominant
cereale integrale, leguminoase, legume şi fructe. Limitează alimentele bogate în
calorii (alimentele bogate în zahăr sau grăsimi) şi evită băuturile care conţin
zahăr. Evită carnea procesată, limitează consumul de carne roşie şi alimentele cu
conţinut crescut de sare.
6. Să limitezi consumul oricărui produs alcoolic.
7. Să eviţi expunerea prelungită la soare, în
special pentru copii. Foloseşte protecţie solară. Nu utiliza expunerea la solar.
8. Să te protejezi împotriva substanţelor cancerigene
la locul de muncă, conform măsurilor de protecţie şi siguranţă.
9. Să măsori nivelul de radon din radiaţiile
naturale din casa ta. Să aplici măsuri de reducere a acestora în cazul în care nivelul
este ridicat.
10. Pentru femei: să te protejezi de cancer
prin alăptare. Să reduci terapia de substituţie hormonală întrucât aceasta creşte
riscul unor cancere.
11. Să îţi implici copiii în programele de vaccinare
derulate de autorităţi: anti-VHB (pentru nou-născuţi), anti-HPV (pentru fetiţe).
12. Să te implici în programele de screening
derulate de autorităţi: pentru cancer de colon, de sân sau de col uterin.
Un program de succes pentru prevenţia cancerului
înseamnă susţinerea acţiunilor individuale cu politici şi iniţiative guvernamentale,
dar până vor veni acestea, haideţi să facem noi primul pas, printr-un program de
responsabilizare individuală.
Cui îi pasă şi doreşte să se implice, Dodecalogul
mai sus menţionat poate fi printat şi afişat în sălile de aşteptare ale cabinetelor
medicale (cititorii interesaţi îl pot solicita la inprimalinie@viata-medicala.ro).
Dacă fiecare cetăţean al acestei ţări l-ar cunoaşte, poate că o treime şi-ar asuma
responsabilitatea propriei lupte împotriva cancerului. Sau sunt eu prea optimistă?
| Medicii de familie, dar şi cei de alte specialităţi,
interesaţi să publice la această rubrică sunt invitaţi să ne scrie la adresa inprimalinie@viata-medicala.ro |
