Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Prezbiopia şi corecţia optică cu lentile progresive

Viața Medicală
Dr. Luminiţa TEODORESCU miercuri, 6 februarie 2013
   Prezbiopia nu este o afecţiune oculară în adevăratul sens al cuvântului, ci un fenomen de scădere progresivă a puterii de acomodaţie a ochiului. Acomodaţia este procesul prin care cristalinul îşi modifică curbura pentru a clarifica imaginile situate aproape de ochi. Când ochiul priveşte la o distanţă mai mare de patru metri, nu trebuie să depună niciun efort de acomodaţie. Cu cât ochiul fixează imagini situate mai aproape, cu atât efortul acomodativ este mai mare. Procesul acomodativ este dependent de vârstă.
   Simptomele de prezbiopie apar progresiv, după vârsta de 40 de ani, vârsta de apariţie depinzând de existenţa viciilor de refracţie (dacă înainte de 40 ani a fost necesară purtarea ochelarilor) sau de obiceiurile vizuale (dacă persoana lucrează multe ore concentrată la o distanţă mică, citeşte mult sau lucrează la computer). Iniţial, se manifestă ca o latenţă de focalizare la schimbarea privirii de la distanţă la aproape (de exemplu, după privitul la tele­vizor, încercăm să citim o carte), apoi, progre­siv, scrisul cu caractere mici se distinge din ce în ce mai greu.
   Cauza prezbiopiei este încă în cercetare şi dezba­tere. Crista­linul devine mai rigid, pierzând din flexibi­litate şi, astfel, din abili­tatea de a focaliza. Una dintre explica­ţiile cel mai frecvent oferite se referă la pierderea progresivă a elasticităţii cristalinului, fibrele lui devenind mai rigide. O altă teorie spune că acesta ar creşte în continuare şi după ce se opreşte procesul de creştere a organismului şi, astfel, nu mai este capabil să îşi schimbe forma la fel de bine. Un alt factor agravant ar fi pierderea puterii de contractare şi relaxare a muşchilor ciliari (care controlează bombarea cristalinului).
   După vârsta de 40 de ani, acomodaţia scade treptat cu aproximativ 1,5 dioptrii la fiecare patru ani, iar după 48 de ani – cu aproximativ 0,5 dioptrii la fiecare patru ani.
   Prezbitismul nu poate fi tratat, dar pierderea abilităţii de focalizare a ochilor poate fi corectată prin folosirea de lentile de corecţie sub forma ochelarilor sau a lentilelor de contact. Dacă pacientul suferă şi de deficienţe de refracţie şi necesită dioptrii pentru distanţă, atunci corecţia se poate face folosind fie lentile bi- sau trifocale, fie lentile progresive.
   Lentilele monofocale („ochelari pentru aproape“) sunt necesare pacienţilor care nu au nevoie de corecţie optică (ochelari) pentru dis­tanţă. Există însă şi dezavantaje: ele corectează doar vederea pentru aproape, nu corectează pentru distanţă intermediară; la ridicarea ochilor pentru a privi la distanţă, se percepe marginea superioară a ramelor ochelarilor, iar trecerea între imaginea de aproape, privită prin lentilă, şi cea de la distanţă, privită cu ochiul liber, este bruscă şi uneori obositoare.
   Lentilele bifocale (cu pastilă) sunt din ce în ce mai rar folosite. Erau indicate pacienţilor care aveau nevoie de corecţie optică diferită (dioptrii diferite) pentru distanţă şi pentru aproape. Dezavantajul acestui tip de lentile este că marginea superioară a pastilei este percepută ca o deformare a imaginilor situate intermediar, între distanţă şi aproape, de exemplu – privitul la computer, coborâtul scărilor.
   Lentilele progresive evită aceste probleme, prin creşterea progresivă a dioptriei. Ele cuprind spectrul a trei dioptrii (distanţă – intermediar – aproape) şi vedere clară în mod continuu la orice distanţă, fără linii de separare vizibile, fără discontinuităţi la schimbarea direcţiei privirii. Designul şi procesul de fabricaţie al acestor lentile s-a perfecţionat de-a lungul timpului. Există mai multe tipuri de lentile progresive moderne, indicate pacienţilor în funcţie de nevoile vizuale specifice. Dezavantajele acestor lentile includ distorsiunea periferică a imaginii, senzaţia de imagine în valuri la mişcarea stânga-dreapta a capului. Aceste dezavantaje sunt acum mult diminuate la noile tipuri de lentile progresive personalizate, care, practic, se adap­tează la purtător, nu purtătorul la lentilă. Acestea integrează caracteristicile fiziologice individuale ale ochiului, comportamentul vizual individual şi parametrii prescripţiei medicale într-un design al lentilei progresive complet personalizat.
   La schimbarea direcţiei privirii, unele persoane au obiceiul de a-şi mişca mai mult ochii („eye movers“), iar alţii îşi mişcă mai mult capul („head movers“). Acest comporta­ment vizual individual poate fi determinat şi măsurat cu dispozitivul Visioffice oferit de Essilor, care permite măsu­rarea ocu­lară dinamică 3D prin tehnologia Eyecode. Dispo­zitivul determină rapid şi precis parametrii necesari pentru toate lentilele existente pe piaţă. Printr-un simplu click, se determină toţi para­metrii de purtare, precum şi parametrii de centraj. De asemenea, se determină, în exclusivitate, obiceiurile vizu­ale. Astfel, acest sistem poate măsura parametrii de purtare, dar şi comportamentul vizual propriu fiecărui pacient.
   Alegerea ramei este facilitată datorită funcţiei de fotogra­fiere digitală şi funcţiei de cameră de luat vederi, pentru a putea ajuta la alegerea celor mai bune rame în funcţie de fizionomia, nevoile vizuale ale purtătorului şi alegerea privind designul şi coloritul. Astfel, se elimină în totalitate riscurile măsurătorilor greşite pentru purtători, critice pentru adaptarea la lentilele progresive.
   Parametrii măsuraţi ajută la crearea unei lentile unice personalizate: distanţa interpupilară; înălţi­mea de montaj; centrul de rotaţie a ochiului; coeficientul de mişcare cap/ochi (HE) indică rapor­tul între mişcările capului şi cele ale ochilor; coeficientul de stabilitate (ST) descrie reproduc­tibilitatea comportamentului vizual; unghiul de înclinare a ramei; şaua nazală; unghiul de curbură a ramei.
   Pentru o adaptare perfectă, lentilele perso­nalizate iau în calcul nu numai comportamentul vizual, ci şi parametrii de purtare şi distanţa de lectură. Ele dispun, în plus, de un stabilizator de imagine integrat al cărui obiectiv este de a compensa distorsiunile optice.
   Lentilele progresive de ultimă generaţie includ următoarele tehnologii: • Nanoptix – suprafaţa lentilei este formată din foarte multe elemente optice prelucrate individual, cu un dispozitiv diamantat, sub control digital, conectate ca o lentilă unică; lumina trece prin fiecare element fără să fie deviată şi, astfel, oferă stabilitatea imaginii în mişcare; • Syncron eyes – designul lentilei ia în calcul diferenţele fiziologice dintre cei doi ochi, diferenţa de dioptrii dintre ochi şi distanţa dintre pupile, pentru a calcula simultan cele două lentile, cu scopul de a asigura extin­derea câmpului vizual binocular şi îmbunătăţirea stereoscopiei (percepţiei spaţiale) 4D – pe lângă parametrii de personalizare descrişi, se adaugă observarea ochiului dominant; acesta este primul care percepe imaginea, la schimbarea direcţiei de privire, şi atrage, prin mecanismul vergenţei, mişcarea şi percepţia ochiului nedominant.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.