Odată ce patologia se cronicizează, fibroza hepatică evoluează şi şansele de vindecare scad progresiv, de unde şi necesitatea diagnosticării ei rapide.

   Pericolul persistenţei în organism a virusului hepatitic C constă în evoluţia fibrozei către ciroza hepatică în lipsa tratamentului adecvat; ciroza se poate instala mai rapid la pacienţii cu coinfecţie HIV, imunodeprimaţi sau cu factori agravanţi (alcoolism, diabet zaharat etc.) sau mult mai târziu, în alte cazuri, chiar şi la aproximativ 30 de ani de la momentul contaminării. La rândul său, ciroza hepatică contribuie la creşterea mortalităţii prin complicaţiile ei frecvente: insuficienţă hepatică, hemoragie şi cancer hepatic primitiv. În acest context, demnă de semnalat este descrierea istoriei naturale a hepatitei C furnizată de profesorul Thierry Poynard, şeful Departamentului de Hepatogastroenterologie al Spitalului PitiéSalpętričre din Paris, care ne asigură că nu toţi purtătorii de virus au aceleaşi riscuri, o treime dintre ei fiind consideraţi „purtători inactivi“, la care leziunile hepatice, în special fibroza, nu progresează sau progresează foarte lent, iar boala se menţine relativ stabilă. (...)

Articolul integral îl puteţi citi în săptămânalul nostru, Viaţa medicală.