De aceea, este necesară o abordare centrată pe persoană pentru a permite psihiatriei copiilor şi adolescenţilor să îşi depăşească limitările. Psihiatria copiilor şi adolescenţilor poate fi un exemplu bun pentru nevoia de a dezvolta perspectiva centrată pe persoană în Psihiatrie şi în Medicină, în general.

   Deocamdată, problemele specifice luate în considerare de clasificările pentru practica psihiatriei copiilor şi adolescenţilor sunt încă limitate, având doar un număr redus de categorii specifice incluse şi o notabilă lipsă de alternative pentru înlocuirea condiţiilor din Axa II, care sunt deja dezvoltate pentru pacienţii copii sau adolescenţi. Chiar mai mult, în ciuda diferenţelor pe care le dau clasificările pentru psihiatria copiilor şi adolescenţilor, procesul de diagnostic este presupus a rămâne strict acelaşi ca şi cel din Psihiatria adulţilor centrată pe boală, ceea ce înseamnă că e bazată pe itemi descriptivi ai tipului de tulburare şi foloseşte comorbiditatea pentru a corecta efectul dăunător al acestui tip de proces de diagnosticare şi pentru a aduce categoriile de diagnostic mai aproape de