Provocarea de a controla volumul-ţintă cu o morbiditate minimă a ochiului continuă, pe măsură ce devin disponibile tehnici de radioterapie mai sofisticate. Cooperarea dintre toate specialităţile implicate este de o importanţă capitală.
Radioterapia externă este potrivită pentru tratarea tumorilor orbitale și oculare mici, cu cea mai eficace protejare a ţesuturilor sănătoase din jur.
Tumorile oculare prezintă o provocare terapeutică din cauza ţesuturilor sensibile implicate și a necesităţii de a distruge tumora minimizând în același timp riscul de pierdere a vederii. Radioterapia (RT) este una dintre modalităţile terapeutice utilizate pentru aceste structuri, pe lângă chirurgie, laser, crioterapie și chimioterapie. Sunt utilizate atât RT cu fascicul extern, cât și brahiterapia. Conservarea vederii va depinde de dimensiunea și de localizarea iniţială a tumorii. Tumorile oculare tind să provoace pierderea vederii și dezvoltarea unui ochi inflamat și dureros. De asemenea, tumorile maligne pun în pericol viaţa din cauza răspândirii locale sau a bolii metastatice.
Managementul diagnostic și terapeutic al tumorilor orbitale necesită o abordare multidisciplinară, care să implice medicul oncolog, radioterapeut, chirurg, oftalmolog, radiolog. Datorită progreselor imagistice de diagnostic și îmbunătăţirii metodelor de tratament, indicaţiile tehnicilor de radioterapie suferă o actualizare continuă și semnificativă și, prin urmare, sunt concepute ca o entitate în continuă evoluţie.
Din acest motiv, strategia de tratament a acestor tumori trebuie personalizată, ţinând cont de factorii legaţi de tumoră, de pacient și de posibilităţile existente în centrul de tratament. Mai ales în cazul tumorilor mari, combinarea diferitelor tehnici de tratament este adesea necesară pentru a crește posibilitatea conservării globului și pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii pacienţilor.
După orice fel de tratament, pacienţii trebuie urmăriţi îndeaproape, pentru a detecta și trata prompt posibilele recidive, precum și diferitele complicaţii. Imagistica prin rezonanţă magnetică este deosebit de necesară. În cele din urmă, este important să ne amintim că tratăm nu doar neoplasmul, ci, în primul rând, pacientul și, în consecinţă, urmărirea clinică ar trebui susţinută de o îngrijire psihologică adecvată.
Exemple de tumori maligne oculare și orbitale sunt: metastazele, melanomul, retinoblastomul la copii, limfomul, gliomul de canal optic, tumori conjunctivale, orbitale, carcinoame ale pleoapei, rabdomiosarcomul, tumori de piele periorbitale. Cu tehnicile moderne de radioterapie este posibil să se administreze doze mari de radiaţii unor tumori orbitale sau oculare, precum melanomul sau carcinoamele, fără a distruge vederea. Vindecarea locală este posibilă fără complicaţii. Foarte multe tumori orbitale și oculare au acum un prognostic foarte bun dacă sunt tratate prin radioterapie și chimioterapie. Mai multe studii din ultimii ani oferă dovezi că radioterapia poate fi cel mai bun tratament pentru aceste cazuri. Răspunsul la tratament are loc în primele șase luni de la radioterapie, dar poate apărea o ameliorare chiar din timpul tratamentului sau mai târziu de șase luni.
Limfoamele apărute la nivel orbital și ocular sunt afecţiuni care ar trebui tratate ca entităţi separate, din cauza diferenţelor privind etiologia, investigaţiile, managementul și rezultatele. Limfomul orbital prezintă adesea histologie de grad scăzut, boala tiroidiană precum și infecţia cu Chlamydia fiind considerate printre factorii declanșatori.
În mod obișnuit, în cele mai multe cazuri, limfomul orbital poate fi gestionat numai cu radioterapie, folosind fie un portal de kilovoltaj pentru boala conjunctivală, fie o pereche de fascicule de megavoltaj pentru o boală mai infiltrativă, folosindu-se o doză totală de 30 Gy în 15 fracţii timp de trei săptămâni. În stadii mici, rata de răspuns la tratament este foarte mare. În schimb, limfomul ocular primar prezintă adesea histologie de grad înalt, în special limfomul difuz cu celule B mari, și poate fi privit ca un rezultat al limfomului primar al sistemului nervos central, atât ochii, cât și creierul fiind expuși riscului. Managementul acestuia constă într-un regim iniţial de chimioterapie, care în cele mai multe cazuri ar trebui să fie urmat de radioterapie pentru un rezultat terapeutic mai bun. Ratele de vindecare sunt rareori peste 50%.
Metastazele orbitale sunt afecţiuni mai puţin frecvente. Ele pot fi și prezentarea clinică a unei malignităţi necunoscute anterior. Vârsta medie la diagnostic este de aproximativ 60 de ani. În majoritatea cazurilor tratate în clinica noastră în ultimii ani, metastaza a fost unilaterală. Cea mai frecventă localizare a tumorii primare a fost sânul, urmată de vezica urinară, plămânul, ovarul și endometrul. Majoritatea pacienţilor au avut un neoplasm diagnosticat anterior, dar au existat cazuri când metastaza a fost prima manifestare malignă.
Cele mai frecvente simptome au fost diplopia, deficienţa de vedere și durerea. Cele mai frecvente semne au fost prezenţa unei mase la palparea orbitală, distopia oculară, hiperemia bulbară și proptoza. La unii pacienţi s-a administrat radioterapie, combinând chimioterapia și terapia hormonală. În alte cazuri, chimioterapia a fost administrată în regim singular.
Managementul diagnostic și terapeutic al tumorilor orbitale necesită o abordare multidisciplinară, care să implice medicul oncolog, radioterapeut, chirurg, oftalmolog, radiolog.
Radioterapia cu fascicul extern (EBRT) cu raze X este una dintre modalităţile moderne eficiente de tratament al acestor tumori. Au fost dezvoltate metode din ce în ce mai sofisticate de administrare a radiaţiei, pentru a reduce doza care ajunge la ţesuturile normale din jur, dar menţinând în același timp o doză tumoricidă pentru tumoră.
Acestea includ: folosirea de câmpuri colimate (în formă) simple sau multiple, RT conformă tridimensională (planificare tomografică computerizată), RT cu intensitate modulată, IMRT (câmpuri multiple, portal static sau dinamic, planificare inversă pentru a trata volumul-ţintă la doza completă în timp ce se restrânge doza la nivelul structurilor sensibile și variaţia intensităţii în cadrul fiecărui fascicul cu un colimator cu mai multe foi) și RT stereotactică (se concentrează pe volumul-ţintă).
Pacientul trebuie imobilizat, pentru a permite delimitarea precisă a volumului-ţintă, planificarea formei și direcţiei fasciculelor și livrarea precisă a tratamentului. Acesta se administrează de obicei în mai multe fracţii mici pe o perioadă de câteva săptămâni. Astfel crește deteriorarea tumorii, dând timp pentru reoxigenare și reasortare a celulelor în ciclul celular, făcându-le mai sensibile la RT. De asemenea, protejează ţesuturile normale, oferind timp pentru repararea daunelor subletale între fracţii.
Doza prescrisă se referă de obicei la energia absorbită pe unitatea de masă de ţesut la un punct specificat. Un Gy în unităţi ale Sistemului Internaţional (SI) indică absorbţia a 1 joule de energie de către 1 kilogram de ţesut și este echivalent cu 100 cGy. Doze egale de diferite tipuri de radiaţii nu produc efecte biologice egale.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
