Studiile in vivo ale funcţiei endoteliale, cuantificate prin dilataţia de flux mediată, endoteliu-dependentă, a arterei brahiale şi prin indicele intimă-medie al arterei carotide (metoda Doppler), la copii, au arătat că disfuncţia endotelială şi creşterea raportului intimă-medie se observă în mod curent la copiii cu hipercolesterolemie familială, obezitate şi diabet zaharat tip 1.
La Institutul Maastricht din Olanda, studiindu-se corelaţia dintre sindromul metabolic şi rigiditatea arterială la 364 pacienţi de ambele sexe, cu vârsta medie de 36 de ani, se constată că rigiditatea arterială apreciată ultrasonic prin distensibilitatea arterelor carotide, femurale şi brahiale, a fost asociată cu o prevalenţă a sindromului metabolic – la această populaţie tânără – de 18,3% la bărbaţi şi 3,2% la femei. Persoanele cu sindrom metabolic, comparativ cu cele fără factor de risc, au avut o distensibilitate mai mică la nivelul arterelor carotide.
Într-un studiu pe 1.588 de austrieci de vârstă medie (1.001 bărbaţi şi 587 de femei), Bernhard Igseder şi colab., studiind diferenţa legată de sex cu privire la asocierea aterosclerozei incipiente cu sindromul metabolic constată că: • în ateroscleroza incipientă (determinată prin grosimea intimă- medie şi extinderea plăcilor în arterele carotide), scorul B (extinderea plăcilor) şi grosimea intimă-medie au fost semnificativ mai mari la subiecţii cu sindrom metabolic. Diferenţele în ceea ce priveşte scorul B au rămas semnificative numai la femei • HDL-colesterolul a prezentat cel mai mare impact asupra grosimii intimă-medie carotidiene la bărbaţi, în timp ce glicemia a fost mai importantă la femei.
Cercetări efectuate la Göteborg, Suedia, au studiat raportul dintre apolipoproteina B şi apolipoproteina A1 în relaţia cu sindromul metabolic şi modificările grosimii intimă-medie ale arterei carotide, timp de trei ani, la persoanele în vârstă. Măsurătorile au arătat că grosimea intimă-medie, la nivelul arterei carotide, bilateral, la 313 bărbaţi cu vârsta medie de 58 de ani, se află într-un raport strâns cu sindromul metabolic şi componentele sale. De asemenea, a existat o coliniaritate puternică între grupurile Apo B/Apo A1 şi lipidele aterogenetice.
Sindromul metabolic – factor de risc pentru accidentul vascular cerebral ischemic şi atacul ischemic tranzitoriu
La a 29-a Conferinţă Internaţională de Stroke a Asociaţiei Americane de Stroke (San Diego, 2004), s-a arătat că, în sindromul metabolic, prezenţa simultană a factorilor multipli de risc cardiovascular poate să dubleze riscul de stroke.
În cadrul celui de-al 57-lea Congres al American Academy of Neurology (Miami, 2005), s-au prezentat date care arată că prezenţa sindromului metabolic dublează riscul de recidivă în cazul stenozelor intracraniene. Se impune astfel stabilirea subtipurilor de stroke în relaţie cu stenozele intracraniene.
Asocierea între sindromul metabolic şi stroke-ul ischemic acut non-embolic la persoanele în vârstă a fost studiată de un colectiv din Grecia (Ioannina), în colaborare cu Secţia de Biochimie clinică a Spitalului Royal Free din Londra, pe 163 de pacienţi care prezentau un prim stroke ischemic non-embolic, în comparaţie cu 166 de persoane în grupul martor. Prevalenţa sindromului metabolic a fost crescută la pacienţii cu stroke: 46% vs. 15,7% (p < 0,0001). Concluzia studiului este că sindromul metabolic se asociază cu un risc crescut de stroke acut ischemic, non-embolic, la pacienţii în vârstă.
În prezenţa sindromului metabolic, HDL-colesterolul îşi pierde rolul protector în mecanismele stroke-ului ischemic.